miercuri, 23 septembrie 2009
Lungeste Doamne zilele...
Ascult Celine Dion"I'm alive"...am pus-o in bara video sa asculte si cei care imi citesc blogul ,pentru ca muzica imi schimba starea...si vreau sa uit povestea unei prietene virtuale care pur si simplu m-a bulversat...
Pe fata asta o cunoscusem pe un forum am ajuns apoi s-o atasez pe lista de YM,la dorinta ei si evident si a mea,era la acea vreme intr-o stare foarte confuza,avea un iubit in Anglia,pe care il idolatriza,desi din cate imi povestea, el avea un comportament cam ciudat..ii arata ba ca o iubeste ,ba ca n-o mai doreste...
In urma cu doua luni a plecat la el,toate bune si frumoase,incantata la culme ca lucrurile merg pe calea cea buna,pina cand o veste soc a dat-o peste cap...
Iubitul ei are cancer la stomac,el stia de asta de trei ani si jumatate(poate de asta avea si comportamentul mai ciudat),acum e in metastaza,nu prea se mai poate face nimic,colac peste pupaza,are si doi copii cu prima sotie care in urma cu citeva zile tocmai s-a spanzurat...brrrrr!!!mi s-a facut pielea ca la gaina...m-a luat cu friguri...am ramas tabuu...nu mai puteam sa-i raspund...ce poti sa spui in astfel de cazuri?
Era disperata,pur si simplu...ma ruga sa o ajut...sa poata sa se linisteasca,cum poti sa ajuti in astfel de cazuri,chiar nu stiu...desi eu am trecut prin asa ceva...stiu ce inseamna sa-ti moara sotul in bratele tale,stiu ce inseamna cancerul...
Singura intrebare care o punea in mod obsesiv era:"de ce mi se intampla mie toate astea,cu ce-am gresit Doamne?",intrebarea ramanea fara raspuns...nu aveam cuvinte,ma ineca plansul pentru ca imi trezea amintiri,candva imi puneam si eu intrebarea asta...si niciodata nu mi-a raspuns nimeni...imi amintesc ca citeam Psalmii lui David si Pildele lui Solomon si fluidul divin ma deconecta cumva ,rugaciunile ajuta pentru ca au o energie divina care dizolva energia negativa a gandurilor negre,neproductive..
Stiu ,o sa ziceti e greu sa-ti pictezi pe ecranul mintii trandafiri cand sufletul tau plange...dar mintea noastra are resurse inimaginabile...m-am convins pe pielea mea ca e adevarat.
Nu pot decat sa doresc sa le lungeasca D-zeu zilele celor care mai spera ca va mai fi un maine si pentru ei...
O sa ies putin la plimbare sa-mi limpezesc mintea...
Sper sa ma reconforteze....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
imi cer scuze nu vreau sa apar ca anonima.numele meu este gaby pop sunt din judetul maramures am 32 de ani si am nevoie disperata de prieteni nici nu stiu ce este bine sau nu pt mine chiar nu stiu .sunt intr-o gaura neagra dar fara fund.mi-e greu foarte greu atat stiu sa rostesc mi-e greu nu pot,nu accept ce sa fac.
RăspundețiȘtergereGaby,am povestit prietenilor mei,apasarea ta...ma doare sa stiu ca esti atat de trista,eu zic sa ai speranta si credinta...poate D-zeu va gasi o cale pentru voi...ai incredere!
RăspundețiȘtergereGaby,am uitat sa-ti spun cand mai faci comentarii da clik pe nume/adresa URL si astfel iti va aparea scris Gaby...te mai astept,sunt alaturi de tine!
RăspundețiȘtergere