La drum catre Speranta

   

      Ma simt binecuvantata si recunoscatoare Lui ca mi-a scos in cale Speranta, peste o zi o sa intalnesc Speranta si la propriu si la figurat, pentru ca tocmai voi pleca spre Timisoara unde aceasta doamna cu  acest nume ma asteapta!
     Flacara sperantei a ars mereu in sufletul meu, sunt o fire optimista...si chiar daca o mai pierdeam din cand in cand o cautam cu disperare pana o gaseam, speranta e un soi de depozit pentru zile negre, dar evident fara dobanda...dobanda o ai prin iubirea semenilor, celor dragi tie, pentru ca fara credinta, iubire si speranta am merge  in bajbaiala...ne-am rataci pe  drumul vietii!
      Se spune ca e bine sa traim cu credinta si sa murim cu speranta...de altfel asa se intampla cand n-o mai gasim, cadem usor, dar sigur in infern!
       Speranta imi da putere sa trec cu bine fiecare hop din cotidian, ma bucur ca toti oamenii dragi sufletului meu sunt bine, ma bucur ca am liniste si pace interioara, ma bucur ca ma simt iubita si ma bucur ca pot raspunde cu brio tuturor provocarilor vietii!
        Stiu si  sper ca linistea de acum prevesteste fericire, nu-mi mai plang iluziile pierdute, ele raman istorie....si stiti de ce? pe mine ma defineste iubirea, sunt asa cum am scris in descrierea mea - pasarea Pheonix si ma duce acum gandul la trupa timisoareana Pheonix cu textul lor bine ticluit:

     "Fie sa renasca numai cel ce har
       Arde de-a renaste, curatit prin jar,
       Din cenusa-i proprie si din propriu-i scrum"

     

Flacara sperantei sa n-o lasati sa se stinga niciodata!..chiar daca ea isi pierde cativa stropi din intensitate, vin altii sa le ia locul!ea face parte din nou din natura noastra...important este altceva sa intelegem asta in timp util!!!

          Azi este Ziua Nationala a Romaniei, nu pot incheia articolul legat de speranta fara sa spun   ca avem o tara frumoasa, iar noi suntem frumosii ei, asadar - La multi ani Romania!! La multi ani romani, PASTRATI-VA SPERANTA!