Ce faci cand oamenii te dezamagesc?

   Fiecare dintre noi trecem peste dezamagiri, fiecare este dezamagit sau dezamageste la randul  sau pe cineva, asta pentru ca avem alt standard de viata, e periculos pentru noi sa avem asteptari de la altii pentru ca ele ne provoaca durere si  frustrare....dar la urma urmei nimeni nu este obligat sa ne faca viata mai frumoasa mai ales ca timpul e o resursa pretioasa pentru toti.
     Problema mea e ca imi plac calatoriile la nebunie si exact atunci cand plec trebuie sa se intample ceva care sa-mi bulverseze "zen-ul"...azi sunt chiar suparata pentru ca efortul meu, disponibilitatea mea de a ajuta pe altii din punct de vedere spiritual mi s-a parut zadarnica, am sa revin la comoditatea mea personala si voi intoarce spatele emotiilor negative care nu fac decat sa-mi ingreuneze viata.
    Oameni devin pe timp ce trece mai rai, mai individualisti si nu are sens sa devin sclava unor preocupari care din pacate  imi  aduc numai  neplaceri, am sa practic acceptarea ideii ca mai mult nu se poate si ca atat cat a fost  a fost suficient...
    Se spune ca cine rezista la 10 dezamagiri si poate trece peste inseamna ca inca il mai iubeste pe dezamagitor; eu am trecut peste mai multe dezamagiri pentru ca iubesc oamenii, iar durerea de azi mi-o asum, trebuia sa ma destept odata pentru totdeauna si sa incetez sa mai am incredere in cei care  isi ofera serviciile dar pe de alta parte te ard pe la spate...dar din pacate viata inseamna comuniune, nu te poti izola de lume, singuratatea inseamna moarte pur si simplu! un lucru este cert - atunci cand deciziile mele au adus nefericire altora m-am cait si le-am cerut iertare...pentru ca n-am facut premeditat ceea ce am facut...oare cei care azi m-au dezamagit sunt in stare sa imi urmeze atitudinea? sau pur si simplu imi vor arata prin asta cine sunt cu adevarat si ca implicarea lor a avut un singur target sa ma darame pe mine!
     Un singur lucru este cert - am obosit sa lupt sa pastrez alaturi de mine oameni care nu ma merita, care imi tulbura linistea interioara....am obosit sa ascult, sa respect sa-mi pese de oameni care sunt departe de valorile mele...pentru ca cei care ma vor si ma plac vor fi mereu aproape de mine orice s-ar intampla!
     Vreau sa "infloresc " de azi incolo doar pentru cei care pot vedea florile din "pomisorul "sufletului meu.

Edit later;
   Imaginea copacelului inflorit din fata blocului prietenilor mei din Franta este edificatoare...oare cati vad frumusetea florilor lui?