Doctore, rautatea e contagioasa?

   

      Interogatiile  mi-au asediat mintea in ultima vreme,... erau legate de alergatura vietii mele, pentru ca da! in ultima vreme am tot incercat sa "fug"...sa fug cumva de mine insami , de sensul vietii mele pana la urma pentru ca mi-e greu sa definesc o anume cale... si pentru ca m-au intrebat mai multi prieteni in privat de ce fac asta, incerc sa raspund pe blog...
     Carevasazica, nascuta ideea articolului din conversatiile cu prietenii mei virtuali, incerc sa raspund cu sinceritate la intrebarile puse, ....fug pentru ca sunt omul care nu prea e obisnuit sa dea rateuri atunci cand isi propune ceva, fug pentru ca daca as ramane, ar trebui sa inventez niste scuze, sa ma mint pe mine,  sincer vorbind ar fi doar niste minciuni frumoase si cam atat, un fel de cantecel de adormit sufletul meu si poate al celui in cauza...si atunci mai bine caut sensuri noi vietii mele, vad locuri noi, oameni noi,  decat sa tes navoade de cuvinte pentru  mine, pentru tine ..de la tine spre mine  si tot asa!Nu stiu cum e mai bine? sa fim fluizi si ganditori?...sau sa stam ghemuiti si sa ne plangem in pumni?sa ne sfartecam inimile in durere in loc sa gasim  acea "nitroglicerina"  care ar face sa exploadeze sufletul de bucurie?Poate eu sunt o tipa atipica cum spun mereu, o tipa care poate cauta o lume care nu mai exista, o lume care se pierde pe zi ce trece, travaliul vietii ne-a schimbat pe multi, ne-a schimbat in rau din pacate si frica mi-e sa nu ma molipsesc la un moment dat si eu...de aceea, azi ma iau de brat  si plec cu mine departe!!!...(.apropos de asta, voua nu va vine uneori sa faceti acelasi lucru? ) insa,nu inchei fara sa  pun si eu o intrebare inocenta:
      - Doctore, rautatea e contagioasa?