Libertatea domestica e inteleasa gresit de unii, ( sigur nu ma refer la abuzuri...), dar sa lasi celui drag libertatea de a face exact ce-i trece prin cap, sa nu-i dirijezi preocuparile, indeletnicirile zilnice mi se pare un lucru grozav, ritualurile cred ca fac monotona viata in doi, cand insa fiecare gaseste ceva care-l poate interesa si pe celalalt sigur ca e nemaipomenit, asa se ajunge mai rar la certuri si contraziceri care uneori duc la destramarea cuplului.
O sa spuneti ca iubirea asta frumoasa se intampla in filme, acolo vezi cupluri cu adevarat fericite care se iubesc ca la inceput si nu se mai satura unul de altul, doar ca problema mi se pare alta, fiecare asteptam sa primim, mai putin sa oferim si atunci? cum sa intelegem acel " te iubesc"? te iubesc pentru ca am nevoie de tine? sau te iubesc spus ca o garantie?
Am prietene care si-au impodobit iubitul ca pe un pom de Craciun cu toate calitatile lor, l-au ridicat chiar pe un piedestal ....si ? reversul nu a venit desi...mi se parea corect sa fie reciprocitate, de teama necunoscutului au mers asa mai departe, au inteles ca trebuie sa fie dedicate iubitului cu bune si cu rele. dar pana cand? Ciudata iubirea asta, renunti la tine, la caracterul tau de dragul celuilalt, renunti la vise, iti pui masca de femeie implinita si te duci mai departe...dar intreb din nou - pana cand? cate vieti credeti ca aveti? credeti ca certificatul de garantie este in acel "te iubesc!" ...refuz sa cred asta, cand am simtit ca sunt iubita cu adevarat si ca iubesc pe masura am spus - Ne iubim! era "parola" care-mi dadea garantie pur si simplu...dar am si simtit amandoi ca relatie ne implineste!
Rezervoarele iubirii mai si seaca ( vorba unui amic de pe Facebook citez " de unde iei si nu pui se termina" )corect amice!!! ...asa si cu rezervoarele iubirii daca nu le mai alimentezi din cand in cand, ajungi la rutina... nu sunt Mafalda dragilor ...nu le stiu eu pe toate, dar stiu clar un lucru - singura care care ma face cea mai iubita dintre pamanteni sunt eu!!eu sunt cea mai importanta, eu si doar eu pot garanta ca voi fi autentica intr-o relatie...garantiile de genu' " te iubesc", esti oxigenul meu!"ma lasa insensibila atat timp cat nu sunt acoperite cu fapte....mastile sa le lasam la teatru ele nu ne fac femei fatale, veritabile pentru ca mai devreme sau mai tarziu cad....si nu uitati! iubirea trebuie sa te inalte nu sa te coboare, atunci cand te obliga sa cobori o treapta trebuie sa te gandesti bine daca mai accepti o treapta in regresiune.
Inchei cu indemnul meu preferat - iubiti frumos!
Iubirea nu este finita si nu are termen de garantie...
RăspundețiȘtergereCapacitatea de a iubi este apanajul unei inimi deschise, in contextul unei minti disciplinate. Da, si asta se antreneaza, se exerseaza, necesita constienta si transformare permanenta, pentru a depasi mereu limitele din cap, care-ti pot arunca in fata scuza "eu atat si doar asa pot sa iubesc".
Ne chemam experientele care sa ne provoace sa ne privim, sa ne cunoastem, sa ne iubim, sa ne deschidem spre cine suntem.
Iubirea nu tine nici macar de conditii de viata sau circumstante. Cata vreme suntem in viata, iubirea e cu noi, in noi. Nu depinde de ceva exterior, sau de trecerea timpului. Orice om pe care-l cunosti, chiar daca fizic pleaca departe la un moment dat, ramane in constiinta si sufletul tau. Culmea, cu iubire, indiferent de povestile pe care ti le spui despre el.
Iubirea nu este selectiva. Si chiar de credem ca in unele relatii iubim si in altele nu, adevarul este ca orice relatie am creat vreodata, orice legatura cu oameni sau alte fiinte, are la baza iubirea, fundatia este iubirea... barem un graunte acolo, orice forma i-am fi dat ulterior.
Iubirea nu expira, nu se sfarsestesi nici nu incepe undeva. Doar convingerile o aseaza in forme si timp.
Pana si in durere se afla iubire. Ne chemam experiente ale durerii, sufletul nostru le cheama.. din iubire. E o chemare la trezire, la intrupare a iubirii.
Iubirea pe care o primim nu trebuie sa fie meritata. Nu e nevoie sa ne chinuim sa o castigam. Ar insemna ca nu o avem deja, ca nu o suntem deja..
Iubirea nu poate fi analizata, nu are criterii de evaluare si nu asteapta. Ea imbraca tot ce atinge.
Iubirea nu e un ceva de gasit, de recuperat, de castigat. Iubirea este cine suntem, unde suntem, in tot. Nu e nevoie sa alergam spre ea, ci sa ne desprindem de ceea ce o acopera si ne cufunda in uitare.
Iubirea este Constienta de sine. E viata. Esti tu. Sunt eu.
Deci cu alte cuvinte vorba lui Paunescu...si totusi exista iubire....cand incepe si cand sfarseste tine de cei doi.E foarte adevarat ca noi suntem facuti din iubire si lumina, asa spun invataturile spirituale, am venit pe pamant ca sa stralucim, dar te intreb ceva...exista aceasta dorinta in fiecare? din pacate cei mai multi nu realizeaza asta, si e pacat... Alfred Tennyson spunea - Este mai bine sa fii iubit chiar daca ai pierdut, decat sa nu fii iubit de loc...subscriu!!!
ȘtergereIubirea nu are nevoie de termen de garantie, frumusetea este sa o traiesti de parca ar fi unica si marea iubire.....
RăspundețiȘtergereFrumos spus draga mea speranta!
Ștergere