Singuratate in doi

   

        Am scris multe articole despre singuratate, dar pana acum nu am abordat acest tip de singuratate pentru ca, har Lui nu mi-a fost dat s-o traiesc, insa, pentru ca o colega de radio a propus sa discutam in emisia mea despre acest lucru, o sa incerc sa aflu ce spun si specialistii dar si oarecum din ceea ce am vazut ca le este dat sa traiasca unor prieteni de-ai mei.
       O spun din capul locului ca nu  judec pe nimeni, fiecare este liber sa traiasca cum doreste, dar consider ca este cel mai trist mod de viata, sa fii cu cineva si totusi sa te simti singur!Unii o accepta de dragul copiilor( asa sustin ei...!!! ) altii se complac dupa cum vad pentru ca o despartire ar implica o impartire de bunuri si se pare ca pentru ei e mai importanta partea pecuniara decat cea sentimentala, si atunci se resemneaza, isi presara viata cu un amantlac  si merg mai departe, jenant, dar adevarat!
      Nu cred ca as putea sa ma trezesc dimineata si sa simt ca sotul ma priveste ca pe o mobila, fara interes, nu cred ca pot trai fara acei fluturasi in stomac, atunci  cand flacara pasiunii se stinge,  cand m-as simti demotivata as alege cu siguranta divortul, sigur asta tine de caracterul fiecaruia, dar cu siguranta e dificil sa traiesti cu cineva doar ca sa-ti joci rolul parental,  in detrimentul rolului de partener de cuplu.
      Am intalnit multi barbati nefericiti care si-au motivat oarecum pastrarea casatoriei de dragul copiilor, nu stiu daca e o strategie, sa te dai victima cu gandul ca gasesti alinare intr-o extraconjugala, dar nu pun la indoiala faptul ca daca ajungi acolo inseamna ca intimitatea ta e strangulata si usor te indrepti spre o ruptura definitiva si apoi mai bine o singuratate asumata decat otravitoarea singuratate in doi!
      Sper sa nu fiu condamnata de barbati cand voi spune ca sunt ingrati si uita totusi niste lucruri importante, uita faptul ca femeia are mai multe roluri in viata, de sotie, mama si mai apoi bunica,  coplesita de atatea roluri asumate poate  pierde teren in fata partenerului care nu apreciaza dedicarea ei, herghelia de hormoni urla in dragutii de ei si-i indeamna spre alte orizonturi, ea se preface ca nu vede...si uite asa...s-a instalat distanta intre cei doi....insa le-as aminti o vorba din popor, vaca buna se vinde din grajd, si cand femeia isi pune "artileria grea"in functiune...sa va tineti dragi  barbati, pentru ca nevoia de tandrete si afectiune o poate indemna pe drumul ratacirii...si mai bine faceti nitica ordine in dezordine, gestionati mai bine situatia si dati-va sansa reinventarii, sa curga cu declaratii - combustibil care sa reaprinda flacara care v-a  adus impreuna!