Porunca de fericire

   

    Nu mi-am creat blogul spre a fi vizitat de foarte multa lume, nici sa impresionez pe cineva...ci pur si simplu pentru ca asa ma simt eliberata de tot ce-mi trece prin cap, ma simt mai usoara daca tastez, daca-mi adun gandurile intr-un singur loc, nu aiurea , pe forumuri, unde de ce sa nu recunosc imi pierdeam destul de multa vreme...aici insa este un spatiu al meu...e ca si cum as proteja totul, as inchide intr-un glob nevazut totul...si am acces doar eu si poate intamplator oameni dragi mie...si,  carevasazica nu pentru ca as vrea sa devin o mica vedeta internautica-intergalactica(si alte cuvinte din aceiasi categorie)....ci pentru ca asa e bine pentru mine.
    Uneori am bucurii care ma apasa sau suparari care ma stanjenesc, suspina gandurile daca nu le pun pe blog, cineva spunea ca ele, cuvintele, au puterea sa iubeasca, dar pe de alta parte sunt si samburele tristetii sau a bucuriei ...de la ele pornesc multe...
      Cand ma cuprinde vrejul tristetii simt ca ma uratesc pe dat' pentru ca nu pot sa ard complet in sufletul meu tot raul care cumva imi da tarcoale din cand in cand...aleg atunci  porunca fericii, imi spun - Gata!! relax! nu baga in  seama  toate cuvintele care vine spre tine, unele sunt vorbe in vant si nu te chinui sa le rastalmacesti! asadar, muncesc, creez, iert ...ajut oameni ( pe unii ii torturez cu calmul meu...mai ales pe colegii de la radio care m-au botezat "Maica Tereza") tac si rabd si daruiesc zilnic in emisiunile mele de radio din iluziile, sperantele si  visele mele celor care vor sa se infrupte din ele.  
     Oricat as suferi, nu mi se pare niciodata mult prea greu in imparatia asta a radioului sau poate inca nu m-am plictisit de rolul  de pasare Pheonix, ma refac mereu...creierul meu e functionabil chiar si cu sfertul acela de neuron cu care ma tot laud! 
      Uneori ma simt suspendata in univers, atunci ma simt prea incarcata de sensibilitate, de romantism  si taur fiind, musai sa-mi impun o coborire rapida pe pamant....imi rasucesc pe moatze gandurile  si le spun sa fie cuminti, surprinzator, chiar se conformeaza, acum insa sufletul meu "baleste" la tihna si  armonie iar inima nu-mi mai este infomentata de fantasme mai ales acum cand  simt mai tare ca niciodata ca spoiala face omul ...in pofida acestui lucru, n-am sa permit falimentarea sufletului, orice criza sentimentala m-ar lovi, e prea multa bogatie acolo sa o pot pierde....asadar cod verde  primaverii dar si viselor, trairilor ce vor veni odata cu ea!

Refugiu

 

 

    Ajungem uneori sa numaram orele, minutele, zilele  din varii  motive dar mai rar ne gandim la cat de minunat trec ele atunci cand ai pe cineva drag alaturi, iar daca nu e alaturi macar in mintea ta mereu...azi, am realizat daca pot sa spun asa frumusetea timpului in care tu esti in mintea mea...si am sa-ti spun concluzia la care am ajuns - simt ca am un  rost!hmmm!!! care e rostul meu? sa te fac  pe tine sa vezi frumosul timpului in care eu sunt in mintea ta! Frumosul meu cu frumosul tau ne ajuta sa mergem mai departe chiar si atunci cand totul se prabuseste in jurul nostru, e o arta sa poti sa tii timpul in loc, sau macar sa simti ca nu l-ai trait degeaba, ai facut ce ai simtit cu adevarat!...adica ai cascat bine ochii si te-ai bucurat de prezent, sau mai bine hai sa reformulez -  ne-am bucurat de fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, am trait momentele la maxim,....se spune ca balantele cauta echilibru, am simtit ca sunt in balanta cu tine, ca talerul tau e la fel de plin ca si al meu si nu ma pot gandi la esec, nici macar nu am simtit nevoia sa ma gandesc ca s-ar putea in zilele ce vin sa apara ceva care sa strice magia, nu vreau planuri, vreau sa ma las purtata de val, pentru ca merita sa-mi asum riscul de a ma regasi plina de fericire in acest univers,  imi amintesc un pasaj din cartea lui Coelho" Unsprezece minute" in  care spunea cam asa - mi-am permis sa ma indragostesc dintr-un  motiv simplu:  - nu astept nimic!...si tot ce se intampla acum e o intalnire intre doua suflete pierdute  care vor sa reintregeasca  universul... doi oameni care sunt intr-o profunda bucurie,  intelegere si prietenie si care simt o  sublima relaxare si ...gata!!! ...ATAT! ca oricum e prea mult !!!
      

Primavara in sufletul nostru

      Primavara este un anotimp ravnit de multa lume, dar atunci cand ea vine in sufletul nostru simtim ca totul e minunat, respiram si simtim diferit, suntem mai vioi mai plini de energie, mai dornici de viata, mesajele ei navalesc asupra noastra si parca se reseteaza totul in organismul nostru.
      Traiesc fiecare secunda cu daruire si pasiune, simt insa nevoia de evadare, simt nevoia de nou!
      In mintea mea gandurile misuna intr-un mare fel,  parca sunt intr-o competitie, unele chiar dribleaza, noroc ca  sunt vigilenta si le" penalizez" pe cele nastrusnice care nu-si incap in  fire!...ma gandeam insa la mirajul primaverii si nu pot sa nu asociez  cu versurile lui Nichita Stanescu - Ce bine ca esti!
      Vorbesc la radio in emisiile mele despre prostie, ura, invidie,  iubire, dar si alte teme cu iz filosofic ...pentru ca asta ne ocupa viata,  sau mai bine spus viata noastra se invarte zilnic in jurul acestor teme, in ce ma priveste scrisul face parte din viata mea...aici incerc sa ma debarasez de poverile zilei, sa - mi descarc sufletul care, uite!!! ... e plin de energie!
      In fiecare primavara parca incerc sa uit tot ce a fost rau in timpul iernii, nu uit insa prietenii si exprientele noi  care poate mi-au dat un avant....oamenii care au jucat un rol in viata mea, care mi-au oferit iubire, iubirea la maturitate este controlabila, o traim cu putere si ne implineste.
     Primavara asta a venit cu tupeu si dorinta in sufletul meu!...doua notiuni diferite, dar care se gasesc in caracterul nostru, a fiecaruia dintre noi, desi suntem diferiti,  important e sa nu uitam de bunul simt... dar sa abordam viata cu tupeu, cu dorinta de nou, de frumos, de bine si sa ne bucuram de farmecul fiecarei zile pe care El ne-o ofera este o conditie  -  SINE QUA NON!! 

Prizoniera in prezent

     Ploaia de azi mi-a stimulat introspectia, m-a indemnat la o plimbare prin toate coltisoarele  sufletului meu si cum de fiecare data gasesc lucruri frumoase acolo nu pot sa stau departe de blog, pun tot pe tastatura.
    Exista momente cand primesti exact ceea ce ai nevoie, cu toate ca nu constientizezi asta, e ca si cum s-ar arunca galeti de oxigen spre tine si daca aveai senzatia aia de sufocare la un moment dat,  dintr-o data parca seva vietii circula diferit prin tot corpul tau....plutesti intr-un vazduh parfumat si parca simti ca n-ai mai vrei sa pleci de acolo, ai vrea sa ramai prizoniera acelor momente.
    Ma intreb acum  cat de multi oameni cunoasteti suficient de nebuni sa-si traiasca sufletul, sa reuseasca sa faca acele lucruri mici, dar poate iesite din tipar, sa mearga impotriva mintii uneori, sa guste din dansul muzicii sufletului  pur si simplu!? stiu raspunsul - putini!! si stiu si de ce...pentru ca la acesti oameni sufletul creaza zilnic cate ceva, nu depind de nimeni, au depasit timpul si spatiul si nu vor sa traiasca in iluzie ( ca mine probabil....care ma cam hranesc cu asa ceva uneori, nu intamplator titlul blogului...), aceste persoane lasa convenientele la o parte, traiesc prezentul pur si simplu si se bucura din plin de el...un astfel de OM este prietena mea Camelia Andrei  din Italia, gazda mea din acest moment si sora mea de suflet. Ei, bine cand vezi astfel de oameni n-ai cum sa nu-i citesti bucuria inimii, n-ai cum sa nu gusti libertatea si sa incerci sa traiesti si tu asa, ca o binecuvantare printre oameni.
     Ne plangem ca nu avem bani, ca nu avem noroc, ca nu avem pe nimeni si ma intreb din nou, oare chiar conteaza toate acestea cu adevarat?as spune ca nu! conteaza sa-ti traiesti sufletul, sa razi cand esti vesel , sa plangi cand esti  trist dar sa nu-ti refuzi sa iubesti cand iubirea iti bate la usa chiar daca te poarta printr-un "relief "variat...urci pe cel mai inalt munte sau te arunci in ocean chiar daca nu stii sa inoti prea bine, urci, cobori, zbori pentru ca da! clipa este tot ceea ce ai!
     Sufletul este singura legatura pe care o avem cu Dumnezeu si vesnicia, asadar hai sa-l bucuram asa cum se cuvine si sa invatam de la cei care practica asta si sunt gata sa experimenteze miracole, pentru ca ele exista, Dumnezeu are un plan minunat pentru fiecare dintre noi  doar trebuie sa ne bucuram de oportunitatile pe care El ni le ofera!Cu fiecare gand, cuvant, fapta ne cream experienta de zi cu zi, am in persoana Cameliei o buna profesoara ma las asadar purtata de magia momentului!!!
     In final va intreb cand ati spus  cuiva de ce il apreciati si ce iubiti la el/ea? de ce va intreb asta? pentru ca fiecare  avem nevoie de apreciere si de recunoastere, doar asa nu uitam adevarata noastra valoare, nu va fie frica de sentimente si emotii pentru ca atunci cand ele pornesc din inima infuzeaza lumea cu energie pozitiva pur si simplu!
    O zi binecuvantata cu o ploaie de sentimente frumoase !
   

Ganduri matinale

       

          Fiecare dintre noi banuiesc ca avem momente de cumpana, cand pur simplu simti nevoia sa strigi, sa strigi dupa ajutor, dar simti ca nu ai puterea nici macar sa scoti niste sunete amarate pentru ca sufletul tau este istovit si nu mai suporta atitudinea sfidatoare,  meschina a unora. Cineva spunea asa:" la unul fara de suflet, trebuie unul fara de lege, si la unul fara de lege unul fara suflet" mare adevar! Cand ranesti pe cineva , ii faci o nedreptate, doar ca cel care iti face o nedreptate nu ramane cu o datorie fata de tine ci cu pierdere fata de sine. Lumea in  general se foloseste de toate mijloacele spre a merge mai departe, mi se pare corect dintr-un anume punct de vedere, suntem construiti sa razbatem prin viata, sa indeplinim scopuri sau poate cine stie? false realizari sau forme contextuale de placere, doar ca nimeni nu e indreptatit sa decida pentru toti. Si mai e ceva dragilor, oamenii te vor langa ei de moment pentru vor sa evolueze sau cu alte cuvinte, iti spun"esti desteapta si  nemaipomenita" stau langa tine ca sa fur si eu putin din ea, din "nemaipomeneala"ta,  stau langa tine invat pentru ca " tu stii". ...te ascult pentru ca" tu ai experienta", imi fac"filmul" si  trec la urmatorul, viata e scurta, n-am timp de pierdut!
     Dar, implicit inveti si tu de la lume, fiecare lectie care ti-o da lumea inseamna un pas inainte in evolutia ta spirituala, nicio riposta nu te avantajeaza, cand simti ca esti ranit mai bine te retragi, raul care l-ai putea genera printr-o razbunare nu te-ar face mai grozav, nu te-ar lasa sa dormi mai linistit, dimpotriva! Lasi mai bine sa-si faca fiecare"filmul" dupa scenariul propriu daca ajung cumva pe covorul rosu al laurilor bucura-te pentru ei!
      Te lovesc cu vorbe  urate, nu uita ca totul porneste din micimea sufletelor lor,  pune-ti increderea in El si du-te mai departe! Lasa iubirea sa vorbeasca in locul tau, fii bun!

       Nu sunt genu' care modereaza complimente doar din dorinta de a fi frumoasa in ochii cuiva, o spun pentru ca poate se simte importanta  acea persoana, se simte mai bine, mai apreciata in individualitatea sa, cred ca am pastrat acest obicei din perioada cand lucram in invatamant,  dadea roade, copiii se simteau motivati sa  munceasca mai mult spre a nu ma dezamagi, si ca atare implicit imi faceau mie bine, pentru ca  eu gandesc asa - ce poate astepta un om cand ii este bine langa alt om? sa nu fie abandonat, sa aiba parte de acel bine mereu!
      Si acum gata!...ma duc sa ma"repar" cu o muzica buna, cu un  rasfat  culinar!

Ma bucur....

Zilele trecute mi-am instalat pe blog un contor pentru vizitatori si vreau sa marturisesc ca ma hranesc zilnic cu prezenta voastra...ma bucur ca numarul cititorilor creste si ma gandesc ca ar cam fi momentul sa va fac o declaratie sa va las un gand de recunostinta ca va pierdeti timpul citind gandurile mele..
Ma gandeam ieri seara ca desi Cel de sus ne-a programat sa fim buni,iubitori,iertatori, spre a ajunge la fericire mai usor...noi oamenii parca incalcam cu buna stiinta acest program...am uitat sa fim sensibili,am devenit parca mai tristi din cauza neimplinirilor noastre si ne aruncam frustrarile pe cine apucam..de ce spun asta?pentru ca desi par eu o boema,sunt destul de riguroasa si-mi calculez toate miscarile...ieri insa mi-am cam luat leapsa.....asta m-a intristat peste masura,pentru ca eu ma simt totusi o fiinta libera sa cutreier pe unde imi doreste sufletul,un moderator de pe un forum unde eu scrisesem destul de mult a avut insa un execes de zel vis-a-vis de statutul sau incercand sa-mi deschida usa forumului sa ies afara,asta pentru ca am aderat la un alt forum unde se pare ca "racolatorul"cum spune el nu-i prea era la suflet,ii statea in gat ca si-a deschis un alt forum si majoritatea au parasit corabia nebunilor...cum chiar el numea acel spatiu virtual...
Tocmai ma uitasem aseara la un film pe Kanal D "BARFA"...Se potrivea de minune cu situatia actuala de pe forum...ideea este ca o barfa pusa la un loc cald poate ucide un om...asta nu prea inteleg unii oameni...cata inversunare pentru un spatiu virtual,cand in aceasta agora numit net incapem cu totii?
Sunt dezgustata pur si simplu!noroc ca au aparut forumisti care i-au "taxat "atitudinea...asta m-a racorit si mi-a dat o senzatie de bine...
Desi postul e cam dur am sa-i dau copy paste pentru ca i-a cam zis-o verde-n fata megalomanului moderator:
"ca un simplu om
stau si ma intreb
tu cine pla mea esti
sa-ti poti permite
a scrie asa ceva

stau si ma intreb
cum pla mea iti permiti
sa ne dai senzatia ca vomiti

cine pla mea te crezi
de spui cui sa ramana
sau cui sa plece

cine pla NOASTRA esti
de spui sa stam sau sa plecam

DE CE NU PLECI TU
sa faci pe multi de aici fericiti
i-ati catrafusele..
si du-te unde ai stat pana acum "

si un altul spuns mai elegant de o alta forumista:

"am putea sta toti,
cum era candva..si bine
ne era cu "noi",
fara sa jignim in sange..

dar ca unii sa se spele
si sa nu se scuipe in oglinda,
altii ii fac jocul..
fara sa se prinda..

nu inteleg, nici nu am cum
de ce, cand si cum..
barfa a putrezit locul..
si a facut praf si scrum
(degeaba ..oricum) "
Mentionez ca era un topic cu poezie...dar care s-a lasat sa fie o jalnica aparitie datorita celui care se crede atotstiutor...si unde pui ca e si moderator....m-ar sorbi intr-o lingura de apa,daca ar putea...dar nu mor caii cand vor cainii si nici cainii cand vor vecinii...halal!!!
Mare-i gradina ta Doamne!!!!desi...nu vad nicio problema spinoasa in marimea gradinii... doar sintem tara cu cea mai mica suprafata verde pe cap de locuitor urban...