Am inteles de multa vreme ca fericirea mea depinde de gandirea mea, ma iubesc asa cum sunt...imi indrept ochii spre lucrurile pozitive din viata mea ( asta insa nu inseamna ca nu mi se intampla si lucruri mai putin bune...!! departe gandul...insa am invatat sa le gestionez si pe acelea...).
Incerc pe cat se poate sa fac uz de toate abilitatile mele si realizez ca har Lui am suficiente!...hai ca asta poate va suna ca o lauda...dar, daca eu nu as avea o impresie buna despre mine nici nu cred ca as putea pune in aplicare "talentele"de care amintesc...intimpin si greutati, mi se pare absolut normal sa fie asa...asadar nu ma supar daca ceva nu-mi iese din prima...sunt perseverenta!
Confortul si calmul meu a ajuns sa fie invidiat de prietenii mei asta inseamna ca pot sa dau si un sfat celor care se uita cu coada ochiului la mine( desi nu-mi place sa ma erijez in sfatuitorul nimanui ...decat doar atunci cand mi se cere....):
Alungati temerile, zambiti, aveti incredere in voi...va veti simti in siguranta si nu uitati sa fiti recunoscatori pentru tot ce viata va ofera in fiecare zi!!
Suntem ceace gandim,daca ne vrem binele si fericire gandim pozitiv ne iubim pe noi insine asa cum suntem si asa putrem sa iubim si pe altii viata noastra o sa se schimbe total.Temerile nu au ce cauta in viata noastra desi ele apar uneori si de framanta ,dar le alungam si avem incredere in noi si mergem mai departe cu zambetul pe buze.Viata e frumoasa trebuie sa o traim nu gegeaba am venit pe pamant.!!Iti doresc o zi buna si capul sus cu zambetul pe buze inotam in valurile vietii!! cu stima si respect Alina!!
RăspundețiȘtergereAsa, asa Alina! cu zambetul pe buze in fiecare dimineata! totul porneste de la creier asa cum spui! legea inductiei functioneaza! O zi implinitoare iti doresc!
ȘtergereCâteodată nu vine. Oricât întind palma spre soare, mă arde şi mă dor razele sale. Câteodată nu vine pentru că port ochelarii fumurii şi nu o văd eu. Sunt capricioasă, îmi plac umbrelele, îmi plac cei patru metri pătraţi ursuzi şi-mi plac picurii: de ploaie, de ceaţă… de gânduri triste.
RăspundețiȘtergereAlteori, vine, scurtă şi tulburătoare.Vine de la acea briză caldă a marii...Câteodată vine cu un ţipăt ascuţit: iarăşi sărutul acela electric, cu energie statică descărcată pe buzele noastre!
Astăzi bucuria a venit desculţă, tiptil-tiptil, răsărind din adâncurile cuminţi ale unui sens. Azi bucuria mea e cuvântul tradus în limbajul păcii gândurilor mele.
De unde vine bucuria? Din lucrurile marunte...
RăspundețiȘtergereVa provoc in seara aceasta sa va bucurati de cea mai micuta atentie primita... de cel mai nesemnificativ cuvant dulce, de cel mai micut gest de iubire, de cel mai ce...