miercuri, 19 august 2015
Una calda ...alta rece
Asa e viata, ba asa...ba asa...ideea e alta ca eu una nu-mi permit"luxul" deraparii, e periculos si chiar daca uneori nu-mi place "filmul" in care traiesc incerc pe cat se poate sa schimb decorul si sa rescriu scenariul ( atat cat tine de mine..ca deh!!!! eu vreau multe dar El hotaraste ce e bine si ce nu e bine pentru mine ....)...un lucru e sigur ca totul mi se datoreaza mie, adica si bun si rau...nu dau vina pe absolut nimeni....am suficienta "imunitate "sau ma rog intelepciune de a ma detasa de cele potrivnice..deschid geamul larg si le dau drumul!... atunci vreau sa raman doar eu cu mine si cu gandurile mele, deschid asadar usa sufletului ca altminteri rugineste cheia si e cam greu de invartit daca nu o folosesc din cand in cand ca doar si sufletul meu are nevoie de liniste si tihna si asta nu pentru ca n-as avea acum liniste...nu!!!!Doamne fereste...ma simt grozav!!! in Franta am intalnit vanzatori rabdatori, luminosi si zambareti, vecini care te saluta chiar daca nu te cunosc, oameni corecti, de cuvant cu alte cuvinte....si mai ales gazdele mele Carmen si Costy care sunt persoane speciale, n-ai cum sa nu te simti bine alaturi de ei, sunt minunati!
De o vreme am ramas si eu fara cuvinte, doar cu dorurile mele, unele clare ca lumina zilei dar greu de stins, altele nedefinite si acelea ma dor cel mai tare pentru ca sunt greu de explicat si pentru mine... mai ales ca sunt legate de amintirile mele si atunci imi "racoresc" sufletul cu un articol pe blog in care trebuie sa recunosc ca sunt foarte sincera si spun exact ce simt in momentul respectiv.
Anul acesta a fost anul calatoriilor ( ...de altfel m-a prins Revelionul in Italia...)m-am speriat si eu de numarul kilometrilor parcursi dar inima mea a fost plina de bucurie si fericire peste tot chiar daca a fost un an al ispitelor si incercarilor de tot felul dar, m-am ridicat, stiti cum se spune " sa cazi e omeneste dar sa te ridici e dumnezeieste" carevasazica multumesc Lui pentru tot ce imi ofera in fiecare zi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Interesant. Aveti o neimplinire in suflet care probabil in trecutul mai indepartat va marcat. Dar cred ca aveti inca puterea de a va ridica si a continua. Va doresc succes.
RăspundețiȘtergereToti avem parte in viata de urcusuri si coborisuri ...important este sa nu cadem victima neajunsurilor vietii, eu vad partea plina a paharului mereu, necazurile m-au facut mai puternica!... Deci mereu ma ridic! Multumesc ca ai trecut si ai rasfoit blogul meu!
RăspundețiȘtergereDoar cine urcă şi coboară, acela trăieşte cu adevărat. Mi-a plăcut ce ai spus şi profunzimea spuselor tale, draga mea. Ca şi tine las ultimul cuvânt doar LUI. Gând bun din Vrancea!
RăspundețiȘtergereCorect! urcusul ne face mai puternici! Ma bucur ca ai trecut draga mea Elena! weekend implinitor sa-ti dea Bunul Dumnezeu!
ȘtergereTu esti mereu cu sufletul pe fatza chiar daca uneori l-ai ferecat cu lacate de la are lipseau cheile...pentru ca sufletu nu poate fi incatusat..Esti ca fluxul si refluxul :))))Te imbratisez..stiu ca mereu vei reusi sa zambesti...trebuie !!!
RăspundețiȘtergereAi spus bine, sunt ca marea cand linistita cand agitata! te imbratisez si eu cu mult drag si dor!
RăspundețiȘtergereMie imi place mult cum ati scris si cred ca orice dezamagire este vindecata daca asternem pe hartie un gand
RăspundețiȘtergereAi dreptate...e terapie curata! ;)
Ștergere