Plimbare printre amintiri

        Ma plimb printre florile amare ale singuratatii si ma intorc  cu gandul la amintirile mele dragi...ma simt golita pe dinauntru, am sufletul pustiu si cand ma gandesc cat de plin de dragoste era pana nu demult  ma apuca o tristete iremediabila...
      Stiu, o sa spuneti, nu te plange ai atatia oameni dragi aproape, asa e...nu pot nega, am fetele care ma iubesc  mult, am prietenii care ma respecta si carora le sunt draga, dar in suflet am o mare de durere, care creste tot mai mult cu lacrimile mele, destinul mi-a luat din viata pe cel drag si amintirea lui ma seaca pe zi ce trece tot mai mult...
      Sarbatorile de iarna nu vor mai fi niciodata la fel de frumoase...oriunde as fi si orice as face....amintirea lui  m-a ingenunchiat azi din nou, ma rog sa-i fie bine acolo sus, Dumnezeu stiu ca are multe lucruri de facut,  dar el ingerul meu vreau  sa ma ajute, sa ma ajute sa pot sa fiu la fel ca inainte...de aceea imi deschid azi sufletul, sa ma auda...
     Nu vreau sa stabilesc obiective pentru noul an care bate la usa...tot ce-mi doresc e dezvoltarea mea spirituala, pace interioara si bine in familia mea, noptile sfinte sa-mi aduca energiile cu care sa pot merge mai departe...armonie psihica si fizica si  sa nu-mi pierd nimic din valorile mele personale!
     Sper ca fortele destinului sa ma duca pe un drum bun...oricum stiu ca ce mi-e dat in frunte mi-e pus, si nu vreau  sa incremenesc in asteptari false, o sa-mi dau "bice" pe spate si o sa razbesc, pentru ca TREBUIE si pentru ca VREAU!