Uneori ma simt neputincioasa...

Zilnic se pare ca invatam cite ceva ,zilele trecute am mai primit o lectie de la viata,m-am inselat in privinta unei persoane ,am crezut in el,mi-a placut felul lui de a gandi, de a fi,de-a relationa virtual cu mine...nu sunt genul care vreau sa ma bag in seama cu orice pret,dimpotriva prefer sa ramin pe silent asteptind momentul in care sa fiu bagata in seama si nu cer nimanui sa fiu punctul central al vietii sale,cu atat mai putin prietenilor...Nu sunt genu' de femeie nostalgica,nu traiesc in trecut,chiar daca acesta cocheteaza uneori cu mine,deh!oameni suntem si avem momente si momente...si nici nu ma gandesc prea mult la viitor....ma simt insa imbrancita de nazuinte,incerc sa las launtricului posibilitatea de infaptuire a noimelor personale,incerc sa-i ofer cit mai multe concretizari,desi sunt al naibii de vulnerabila la esecuri,Eistein spunea ca singurul motiv pentru timp este sa nu se intample totul deodata...dar uneori eu asa as vrea,am o incapatinare si nu ma declar multumita niciodata...
Off!!!dar ma intreb de ce trebuie sa existe sentimente?de ce le apreciem potentialul abia in momentul cand obiectul lor se pierde?cautam cele mai imposibile ipostaze,nu ne controlam ,nu evaluam posibilitatile,ne aruncam inainte si cu ce ne alegem??...cu suferinta...si ma intreb oare altii sunt altfel?sunt mai imuni la necazuri ,la dezamagiri?Nu am exprimat niciodata mai mult decat pretentia reciprocitatii, ca la respect sa mi se raspunda cu respect....dar unii cauta tot felul de tertipuri,aici e problema...
Ma simt neputincioasa cum pe zi ce trece stropul asta de teama patologica se scurge in vasul agorafobiei asteia numita internet, care odata spart ma va mistui atat pe mine cat si pe cei care au un raport cu persoana mea....adevarul e ca timpul nu ne va ajunge niciodata pentru tot ceea ce vrem sa comprimam in el, dar ne va ajunge de fiecare data din urma.
Un destin poate influienta o multime de alte destine,asa cum o actiune poate determina evenimente,fara a fi conditionate de timpul in care apar....acest timp ignorant,caruia nu-i pasa,nu-i pasa ca se intampla atatea in viata noastra!
Perfectiunea nu a fost atinsa de nimeni vreodata. Si nici nu va fi. Dar merita drumul pana acolo, merita sa incerci sa devii imun la oameni si sentimente doar pentru a-ti duce la implinire scopul... Acela al unui om mai bun, care extrapolat la realitatea de azi incearca sa-si educe sufletul..si prin asta pe cei care vin in contact cu el...