Singuratatea

Azi mai mult ca niciodata am simtit singuratatea...am simtit ca mi-e greu si chiar daca am incercat sa-mi fac mici bucurii,nu le-am simtit placerea...si am plans,si parca nici inima mea nu mai poate indura lacrimile si tristetea de aceea m-am refugiat aici sa-mi scuip amarul...ma chinuie azi amintirile,care uneori devin atat de vii in sufletul meu,desi as vrea sa le tin inchise...sa nu ma ravaseasca,dar,nu pot!
Tot timpul mi-a fost frica de singuratate,dar se pare ca de ce ti-e frica nu scapi...
ascult Cargo"Ploaia"si parca ma simt mai apasata,dar ma chinui asa...cu gandurile astea afurisite care nu-mi dau pace...ma simt ca pe o insula pustie...doar eu cu mine...si chiar n-am chef de nimic,mi-e sila de tot si de toate!~
Tocmai m-am intors din oras...aveam ceva treaba,am incercat sa-mi fac placere cumparindu-mi ceva,dar...nu!!!n-am reusit sa-mi schimb starea si mi-e frica de o prabusire iminenta,mi-e frica ca voi cadea in acea tristete iremediabila pe care am avut-o in urma cu trei ani si ceva dupa moartea lui...
Am incercat sa-mi gasesc preocupari,sa-mi ocup mintea...sa fac orice dar sa nu ma gandesc la mine...nu-mi iese,am o stare de deprimare,de agitatie...uneori imi doresc sa pot sa stiu de ce sunt nefericita....de ce imi plange sufletul ?? Si-mi raspund tot eu...pentru ca am avut prea multe vise,iluzii si din pacate am ramas cu o singura certitudine...ca niciun vis nu mi se va implini...la naiba!!!am devenit pesimista...si nu-mi place deloc...
Imi amintesc de cate ori mi-am dorit sa plec sus ,la ceruri,de cate ori L-am rugat pe Domnul sa ma ia la El? dar reveneam peste putin timp pentru ca imi dadeam seama ca sunt egoista ca ma gandesc numai la mine nu si la cele doua fete ale mele care ma iubesc si-si doresc sa fiu alaturi de ele... si tocmai de asta m-am luptat cu moartea anul trecut...si-am invins-o...i-am aratat ca am vointa si vreau sa traiesc...dar acum ce m-a apucat?nu stiu!!! in acest moment ma simt nedorita...inutila...si imi vine sa fug undeva departe sa nu vad pe nimeni!
Am crezut ca viata mea va merge pe un alt fagas,dar azi am realizat ca a fost doar un vis,o amagire...si sunt confunza si trista si simt ca imbatrinesc si batrinetea ma inspaimanta...si chiar nu mai pot sa scriu....
Am sa ies,nu vreau sa continui cu gandurile mele...sa transmit starea mea nimanui...nu vreau sa contaminez pe nimeni...vreau sa fiti fericiti si sa va bucurati de momentele perfecte pe care le traiti!