Ploaia

In sfarsit ploua,o ploaie mult asteptata de toti....
Imi place ploaia,imi trezeste amintiri dragi...vremuri cand imi doream pe vreme de ploaie caldura unei imbratisari,a unui sarut,acum imi place sa cutreier prin ploaie fara umbrela,sa simt cum ploaia ma patrunde pina la piele...si incerc sa caut in minte placerea de odinioara,zambetul lui cald...Doamne!ma gandesc ca suntem atat de ciudati...ne dorim lucruri pe care nu le avem sau care le-am pierdut demult...
Ador ploaia,imi place sunetul picaturile care cad in geam,care cad pe obrazul meu,se amesteca parca cu lacrimile mele si-mi sterg tristetea ce ma cuprinde...si ma rog Tie Doamne,sa am parte de astfel de bucurii cat mai multa vreme,sa am parte de acel zambet (chiar si in mintea mea daca nu aievea...)stiu ca el nu poate fi alaturi de mine si nu te mai rog nimic...m-am obisnuit si cu singuratatea,vreau doar ca fetele mele sa fie bine si sa aiba parte de tot ce-si doresc,pentru mine nu-ti mai cer nimic!
Azi noapte,recitalul norilor cu stropii calzi care bateau in geam m-au facut sa caut cu ochii mintii steaua mea,sa-l vad pe el dincolo de nori sa-l aud cum imi spune "noapte buna iubito"dar nu l-am zarit...n-am zarit decat steaua mea...o stea care lumineaza mereu drumul meu...si ma gandesc oare cita vreme o sa-mi mai luminezi viata...??ce m-as face fara tine?
E clar ca azi fericirea s-a insinuat de la primele ceasuri ale dimineatii prin aceasta ploaie marunta care imi zambeste inselator dar cu miros de proaspat,o servesc in portii mici,mai las si pentru amiazazi,si pentru seara...pentru ca azi vreau sa fiu fericita!
Am o dimineata perfecta...stau si scriu degajata fara sa am sentimentul ca pierd vremea,fara sa numar secundele,cu nelipsita cafeluta,cu niste covrigei presarati cu chimen,cu o banana care-mi trage cu ochiul s-o desfac...si incerc sa trag de dimineata asta ,s-o conving sa ma stea...si ma gandesc ca uneori diminetile pot fi atat de frumoase chiar daca esti singura...
Mi-am deschis larg portile sufletuluii...intr-un univers imaginar care are coordonatele in visele mele,si continui sa calatoresc in lumea viselor si intr-o lume imaginara,o lume mai buna decat cea reala....o lume in care vreau sa vad numai zambete,oameni care sa se bucure de fiecare zi,oameni liberi si dezbracati de prejudecati...nu mai vreau ura ,invidie ,rautate la tot pasul...vreau flori si zambete...si multa iubire...pentru ca dincolo de aceasta lume se afla monstrii cu coltii pregatiti sa te sfasie(cum scria ieri un forumist pe un forum,nu pomenesc site-ul ca nu vreau sa-i fac publicitate gratuita...cica am sa sfasiu pe oricine imi va sta in cale...el Lupul alb...ha! sa te hranesti cu carne vie...mi se pare aiurea!...aiurea rau de tot...)...monstruos chiar!
Ies pe balcon,ma uit la perdeaua de apa care cade din cer ,ploaia a devenit rece,stropii mari si grei lovesc acoperisul si eu stau la etajul 4 si parca lovesc in gandurile mele,parca vor sa le dea o alta forma ,simt o adiere de vant cu miros de trandafiri,o fi de la trandafirii de jos din parculetul blocului...ce placut e!
Simteam nevoia de aer,de aerul rece care sa-mi atinga obrazul...si nu mai vreau sa-mi fie dor!vreau sa-mi fie bine ca acum...am citit candva ca oamenii fericiti nu pot sa-si scrie sentimentele,neaaahhh!!!nu-i asa!eu trec usor de la o stare la alta desi scriu uneori cu teama cu teama ca timpul trece prea repede pentru mine...
Ma gandesc ca viata noastra ar fi foarte frumoasa daca pe fiecare treapta a existentei noastre ar exista instructiuni si sageti indicatoare spre fericire...dar cine stie?poate si atunci ar exista tentatii...nerespectari a jocului,pentru ca noua oamenilor ne place nepravazutul,finalul necunoscut...eu una mi-am deschis un portal spre lumea mea de vis...si nu caut sa evadez...mi-e bine aici...si vreau sa ramin cat mai mult AICI...pentru ca mi-e bine!....mi-e bine cu mine!
Iti multumesc Doamne pentru dimineata asta,pentru gandurile bune pe care mi le dai...