Azi e veselie in sufletul meu...

Am ajuns la concluzia ca uneori ceilalti stiu mai multe despre tine decat stii tu insati...sau stiu si eu?fiecare dintre noi este un mister,un lacat inchis fara cheie,iar viata...viata o lunga insirurire de taine pe care nu ar trebui sa cautam sa le cunoastem sau sa le intelegem rostul...Am incetat de mult sa ma mai intreb de ce e asa, si nu altfel, de ce dragostea nu poate fi si iubire, sau de ce iubirile nu sunt eterne… Si totusi, parca te clatini un pic cand vine cineva si iti spune, ca pe o sentinta, "o iubire care nu e eterna nu e nimic..."
Ma mint uneori atat de frumos ca pur si simplu incep sa ma cred...ma mint ca mi-e bine,ma mint ca sunt puternica si pot trece peste toate cu mare usurinta,ma mint ca nu-mi pasa ca unii ma detesta,ma mint ca am reusit sa trec peste toate complexele mele,ma mint mult in ultima vreme,dar cum minciuna are picioare scurte,ma prind ca m-am mintit tocmai cand ma mint cel mai frumos...dar,ma mint pentru m-am saturat sa nu fiu...am hotarit sa fiu!!!...ce daca nimic din ce m-ar inveseli nu mai apare?...important este sa-mi schimb eu sistemul de valori si sa uit tot ce ma intrista,sa intorc spatele supararii..
Hmmm...ce daca n-am persoana potrivita linga mine...??daca o aveam nu mai cautam...si cum mie imi place sa caut mereu...m-am scos!
Nu am 90-60-90...si ce daca?daca aveam ,ma straduiam sa le mentin...dar asa?asa am niste kilograme in plus care foarte adevarat ,imi prisosesc dar decat"perita"vorba socrului meu,D-zeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace...mai bine"mandra,grasa si frumoasa"vorba oshanului...ca doar is osahanca si cine ma vede in oras daca as slabi,ar zice"biata de ea,cum se usuca...o fi suferind de ceva..."si eu nu vreau sa fiu compatimita!
Va spuneam ca uneori n-am chef de nimic si cu toate astea,ma bucur ca sunt printre putinii care nu fac nimic dar totusi le e bine...am niste venituri pasive care imi asigura un trai decent...fara griji...so?...de ce m-as plinge...?!
N-am chef tot timpul sa rad...dar uite azi fac haz de necaz...si tot e bine,nu?
e bine ca ma lupt eu cu mine sa-mi fie bine...si asta e o provocare,iar mie imi plac mult provocarile...le ador!
Prietenii ,cum spuneam in blogul anterior,nu pot sa ma pling ca-mi lipsesc,e adevarat ca nu-i obosesc prea mult...in general imi odihnesc capul trist pe umarul meu...ma simt mai in siguranta...
Hmmm!!o sa ziceti...ai de toate si parca iti lipsesc mai toate....
Poate,poate am iubire si n-am cui s-o impart...deocamdata o tin doar pentru mine..si tare mi-e frica ca obisnuindu-ma asa voi deveni egoista...voi crede ca-mi apartine doar mie..
Oricum...azi e veselie in sufletul meu...sper sa fie asa si maine...oricum e bine ca-i luni si e inceput de saptamina...
Sa aveti o saptamina implinitoare,cu ganduri bune si realizari pe toate planurile!