Blog premiat

RadioTasha

vineri, 21 august 2009

O idee,un gand...




Zilele trecute m-a intrebat fiica-mea cea mica cum stii cand esti indragostita cu adevarat si cum realizezi daca el este alesul...poate n-o fi ea prima care isi pune intrebarea asta si ma gandeam acum ca ar fi bine sa dezvolt putin ideea,raspunsuri ar fi cu gramada ,pentru ca fiecare simte in felul sau acest lucru,e destul de greu totusi de explicat,tocmai pentru ca e atat de simplu...stii pur si simplu incepind de la acei fluturasi in stomac si pina la nopti nedormite cu gandul la el sau ea...
Eu spre exemplu am avut si fluturasi in stomac si starea aceea de zambet continuu atunci cand intalneam persoana iubita,chiar daca tocmai am trecut printr-o cearta cu un coleg sau ma rog cu o vanzatoare nazuroasa care numai chef de mine n-avea...ii zambeam instantaneu...si ma bucuram s-o revad!
Daca se intampla ca in exemplul de mai sus, sa fiu suparata, ii spun despre ce e vorba. Inca un semn de "am incredere sa iti spun ce mi se intampla". Nu sunt multe persoane la care povestesc prea multe lucruri personale, dar persoana iubita este clar una dintre ele, daca nu cea mai "privilegiata", ca sa spun asa, sa stie tot ce mi se intampla, pentru ca am incredere ca nu spune mai departe la oricine si poate sa ma ajute.
Asa,si acum sa vedem ce apelative folosim,pentru ca se intampla intr-o relatie sa ai si discutii contradictorii,n-am facut in viata mea pe nimeni prost,magar,idiot sau bou...consider ca mai degraba cu duhul blandetii se pot rezolva lucrurile,deci fara aceste "minunate" apelative,pentru ca daca iubesti, iubesti si defectele persoanei respective...nu numai calitatile!
Nu folosesc insa nici apelative de genu':puisor,iubi,bombonel sau mai stiu ce...mi se pare aiurea...zau asa!
Dar, stati asa!....odata tot mi s-a intamplat...cand m-am casatorit am fost in voiaj de nunta prin tara si am ajuns la niste rude de-ale mele..erau proaspat casatoriti iesiti de pe bancile facultatii,o familie de ingineri care trebuie sa recunosc se iubeau extrem de mult,foloseau ca apelativ"tzuky",ei!!...si tzuky in jos, tzuky in sus ca m-am trezit la un moment dat ca-i zic si eu sotului meu asa...si asta n-ar fi fost nimic...dar ajung la socrii mei,si intrandu-mi in reflex apelativul ma apuc sa-l strig asa...se uita amindoi la mine cam mirati ...iar pe socru' il maninca limba si ma intreaba:"dar de ce ma rog ii spui tu asa?(trebuie sa spun ca socrii mei locuiau intr-o comuna unde majoritatea erau unguri si in ungureste "tzoky"inseamna- gura!!!in sensul de taci odata!)ups!!!si da-i si explica-i ca tzuky inseamna ceva dulce(explicatie pe care am primit-o si eu de la ruda mea...)...in fine,am renuntat la acel apelativ...ii spuneam doar asa ca aducere aminte...cand vorbeam de socrul meu...D-zeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace!
Ar mai fi exemple dar fiecare poate simti altfel. In mare ideea e ca atunci cand iubesti simti ca persoana de langa tine e cea mai speciala ...si asta e cel mai important lucru!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu