Cred ca mi-am creat prea multe iluzii si mi-e frica ca ele sa nu se intoarca impotriva mea...le tin in cutiuta mea...si simt ca deja mi-e peste putere sa le mai stapinesc,parca vor sa-si ia zborul...s-au saturat sa stea inchise...
Si poate ca am sa le dau incet drumul chiar daca mi-e frica sa le concretizez sunt constienta ca timpul este irevocabil,la fel ca vorbele si ocaziile...si nu mai trebuie sa astept!
Mi-e groaza de noptile reci si goale, de veacurile de singuratate,as vrea sa le dau putina iubire dar ma lovesc de tot mai multa neincredere ... si fericirea e de foarte scurta durata,numai sperante si din ce in ce mai multe amintiri...iar eu as dori macar pentru o ora sa insemn o viata intreaga pentru cineva,sa-mi pot asculta soaptele inimii sa simt cum dimineata ma trezesc linga cel drag si-mi ofera un zambet cald si o imbratisare...
Ma simt parca prea manevrata de destin sau poate caracterul meu nu ma lasa sa-mi implinesc nazuintele..nu stiu...dar ,un lucru e cert!m-am saturat de obstacole,as vrea sa am parte de surprize placute...vreau ca destinul sa ma surprinda...sa-mi deschida un drum nou...o autostrada daca se poate,pe care sa merg cu toata viteza inainte sa pot recupera timpul pierdut,dar ,acum simt ca sunt singura persoana care sufera si singura care ma incurajez, singura care plinge si singura care-mi sterg lacrimile si-mi impart bucuriile si suferintele doar cu mine insami...fetele mele au aflat de acest blog doar cu ceva timp in urma,nici macar lor nu vreau sa le incarc mintea cu gandurile mele mai mult sau mai putin placute....
Se spune ca viata este o continua lupta si o vorba auzita din batrini mai spune:"cine are suflet ,sa aiba grija de el..."pai, eu chiar ca incerc sa-l rasfat,dar mizeriile cotidiene,rautatile,il rascolesc uneori,si apoi mai apar si frustrarile pe care cu totii le avem atunci cand comparam visurile cu realitatea,te simti devastata mai ales ca esti neputincioasa in a schimba cumva lucrurile,apar nenumarate piedici care te intorc din drum...
Si imi cert sufletul,il cam cert ca el tot viseaza...si nu intelege ca visele pe mine ma dor,imi fring inima...si sunt obligata sa port blestemul realitatii...
Si doare...
Si oftez...
Si totusi inca mai visez!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu