Blog premiat

RadioTasha

duminică, 9 august 2009

O poveste despre prieteni...




M-am culcat tarziu,spre dimineata,a fost spre ora trei,am tot citit,am ascultat muzica la : http://radio.placere.ro/listen.pls ,am primit dedicatii pina am simtit ca-mi pica ochii in gura...si am dat bir cu fugitii in pat...
Acum imi simt capu' cam greu ,imbratisez insa asa somnoroasa tastatura calculatorului si incep o noua poveste..sau poate ca nu e o poveste..e doar dorinta mea de a fi o poveste,pentru ca nu mi-a spus nimeni demult una...in ultima vreme mi-am spus singura povesti...mi-am leganat noptile cu povestea vietii mele....sau,cu povestile pe care eu le-am trait cu adevarat,povesti frumoase care in general s-au terminat frumos,cea mai frumoasa s-a terminat acum trei ani cand el s-a dus la ingeri...
Stau si ma gandesc ca in pofida faptului ca ma simt uneori a naibii de singura am mai multi prieteni decat mi-as fi inchipuit,o sa ziceti ca poate nu e cuvintul potrivit prieten,mda...si totusi consider ca acesta este apelativul cel mai nimerit pentru ca si l-au castigat in timp,cam toti pe care i-am considerat asa in ultima vreme,chiar daca ,sa zicem ca atunci cand ii voi striga pe acest nume nu-mi vor raspunde toti...nu-i nimic!m-am obisnuit si cu asta....am invatat ca apa intotdeauna trece si pietrele ramin...si asta nu inseamna ca nu se mai numesc pietre,nu?asa si cu prietenii,eu sunt apa ei pietrele...
Stiu cu singuranta ca voi avea parte de prieteni peste tot pe unde voi trece...pentru ca asa sunt eu...ma hranesc cu caldura sau uneori chiar si nepasarea lor...nu-i deranjez pentru nimicuri si ma gandeam zilele trecute, apropos de intrebarea de pe un topic al unui forum unde eu scriu zilnic, daca ai prieteni adevarati pe care poti sa-i suni la 3 noaptea...nu stiu !n-am verificat asa prietenia niciodata,pentru ca mi s-a parut o chestiune de bun simt...poate doar in caz de viata si moarte...
Dar acum parca mi-as dori un prieten care sa-mi fie mai mult decat un prieten si care sa se transforme din piatra in apa ,ca si mine ,sa ma insoteasca in drumul meu..
pina la varsarea in marea eternitatii...
Multe pietre se prefac ca sunt apa pt. o perioada scurta, dar dupa un timp isi arata adevarata intruchipare de piatra ...
Si cine stie poate mai sunt si citeva pietricele care isi doresc sa devina apa...poate cine stie atunci cand pietricica a intins mana apei i-a fost frica sa nu devina piatra ea insasi si a trecut mai departe...si piatra a continuat sa spere ca intr-o zi va veni apa curajoasa care o va asimila.. iar pietricica intra din nou in visul ei , unde si ea este apa , unde insoteste o alta apa iar aceasta o insoteste pe ea...


,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu