Blog premiat

RadioTasha

duminică, 28 iunie 2009

Traiesc,deci sper!


Azi am o stare diferita,mai precis nu sunt nici trista dar nici vesela,amestecate...de obicei incerc sa-mi gasesc motive de veselie chiar daca in fapt ele nu sunt,pentru ca asa este firea mea...urasc oamenii posomorati,tristi,care nu reusesc sa-si impuna o alta stare...Toata viata am visat,cu ochii deschisi,toata viata mi-am spus maine va fi mai bine,si de majoritatea datilor a fost mai bine...
Stiti la ce ma gandesc acum?la faptul ca fara sa vrem noi fugim de fericire,de un gand,de o parere,fugim...ne e frica oare?...ne gandim la consecinte?...eu nu mai fug,incerc sa-mi inving frica si sa nu mai fug!Ce poate sa fie mai trist decat singuratatea in care ma scald?
Daca as renunta la asta ar fi egal cu a renunta sa sper. Sa speri ca orice vis poate deveni realitate, ca esti o persoana buna si ca nu ti se spune ca esti buna doar pentru ca ti s-a facut mila de o persoana fara adapost...As vrea ca bunatatea sa nu fie interpretata ca un simplu gest pe care ar putea sa-l faca oricine.
Uff...De de nu putem ignora varsta?de ce nu putem avea mentalitatea unor copii?a unor copii cu suflete pline de nerabdare,de emotie si bucurie?
Si apoi un alt lucru,distanta asta care anuleaza o parte din fericire...gasesti pe cineva care crezi ca ar fi potrivit cu tine...dar in gasesti il alt capat de tara...unii spun ca distanta este un truism atunci cand iubesti...o fi!...dar pina sa-l iubesti trebuie sa-l intalnesti de citeva ori...ori lumea e atat de prinsa in treburile cotidiene incat pur si simplu partea cu iubirea ramine pe ultimul plan,sa nu uitam de recesiunea in care tocmai am intrat...pfai,grea perioada de remontare sufleteasca!Si totusi imi doresc hrana afectiva,spirituala,intelectuala si de ce nu sexuala...pentru ca la mine cea din urma functioneaza ca un apogeu al iubirii,nu ca o descarcare hormonala...
Nu mai astept ca viata sa-mi dea ceea ce merit fiindca stiu ce si cat merit. Intind mana, exprim , cer, iau ce-mi doresc....
Imi doresc foarte multe lucruri pentru mine si pentru cei dragi mie si mi-e foarte teama ca nu o sa le pot oferi ce le doresc, si, mai rau, nu imi voi putea oferi mie ce-mi doresc.. Totusi voi incerca sa nu-mi mai fie frica… Sper sa nu-mi mai fie frica...Sper...
Traiesc deci sper!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu