Blog premiat

RadioTasha

vineri, 5 iunie 2009

Sensibilitatea umana pe cale de disparitie?

Azi ,am avut o senzatie ciudata,mi-am regasit o parte din mine,o parte pe care o crezusem demult pierduta... ,dar nu!!! ea doar se ratacise,bobitele de speranta pe care le aruncasem pe drumul strabatut in ultima vreme s-au pierdut ca-n povestea cu Hansel si Gretel...dar azi s-a intamplat un miracol,s-a intors singura acasa...in sufletul meu! O voce parca m-a chemat,sa fiu aici alaturi de voi...de voi cei care n-ati uitat sa zambiti celor care asteapta o mangaiere de la voi...o vorba ,un cuvant de alint.. O fi sensibilitatea umana pe cale de diparitie? Neeea,nici gand! ... Oare o fi bine sa treci fluierind prin viata?stiu si eu?exista astfel de oameni? Imi amintesc ca odata cu multi ani in urma ravneam la anii cand voi fi pensionata...ha!ha!ha!...ma vedeam o batrinica cocheta care isi bea cafeluta cu ziarul in mana...nu ma gandeam atunci ca internetul o sa-mi devina cel mai bun prieten...nici prin gand nu-mi trecea!...Ma gandeam ca o sa salut doar cativa cunoscuti zilnic,cei care poate vor trece pe linga gardul casei mele,iar eu gasindu-ma in gradinita de flori din fatza casei...am sa le zambesc... cu subintelesul ca viata inseamna ceva mai mult decat sunt dispusi ei sa vada la un moment dat! Ha,ha,ha!dar uite salut zeci de oameni zilnic,in virtualia,evident ,ca doar suntem in secolul vitezei si informatia e foarte rapida...dar parca imi pare rau dupa vremurile de odinioara,cate povesti nu afla mama in plimbarile ei de pensionara prin parc alaturi de nepotelele ei,astepta sa ma intorc de la serviciu sa mi le impartaseasca si mie... Hm!imi amintesc ca o doamna intr-o zi i-a spus"sunt prea batrina sa pot lega noi prietenii,dar cele de varsta mea s-au dus...si iata-ma singura pe aleea asta si pe banca cu d-stre,ma bucur ca v-am cunoscut...o sa veniti si maine cu fetitele in parc?"..intrebarea suna mai mult a invitatie la prietenia ce urma sa se lege.. Nu stiu daca s-ar fi intamplat sa ploua ce-ar fi simtit batrinica de care va spun,isi gasise in mama o noua prietena,iar mama stia sa ofere respect celor care o abordau,se deschidea ca o floare(cred ca aici ii seaman)... Mama,era basarabeanca,facea niste mancaruri grozave, branzoaicele si cozonacii ei erau ca umflati cu pompa,ii ducea si batrinicai in parc,"de pomana dupa tatal tau"cum zicea mama ,intr-o zi imi amintesc ca i-a dus niste bezele(erau specialitatea casei,toate lumea o lauda pentru ele,avea rabdare sa bata albusul cu zaharul mult,mult,pina se intindea pe tel compozitia)...dar s-a intors cu ele zdrobite,le-au zdrobit fetitele mele in asteptarea batrinei....n-a mai aparut...n-a mai aparut nici a doua zi ,nici a treia zi... La intoarcere....mama mi-a spus cu o unda de suparare:"avea dreptate batrinica,e prea tarziu pentru noi..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu