Tristete...

Din nou tristete!

A plecat Camelia inapoi spre Italia....o sa-mi lipseasca mult!neinchipuit de mult,m-am legat de ea ca de o sora,imi stie toate secretele,precum si eu ale ei...

Zilele trecute planuiam sa facem o afacere impreuna,ceva care sa ne tina mai legate,sa ne apropie mai mult...dar Italia nu-i colea!si stiu ca pina in octombrie cand am s-o revad va fi pentru mine o vesnicie!O sa ajung sa spun ca Tudor Gheorghe"Mi-e dor de ea ca nimanui. Ca unui vechi nomad de drumul lui."

O sa fie trist dimineata...o asteptam la cafea in bucatarie,ma trezeam inaintea ei...faceam cafeluta si o pastram calda pina se trezea...azi insa a fost fara gust...placerea de-a o bea alaturi de ea,a taiat din gustul cafelei...Ieri n-am avut puterea s-o conduc la gara...nu-mi plac despartirile,urasc garile...si culmea ca si ea a simtit acest lucru,m-a rugat cu ochii in lacrimi sa nu ma duc la gara...i-am respectat dorinta,au condus-o fetele mele,carora le-a spus inainte cu 5 minute de-a pleca trenul sa plece...m-a sunat dupa un sfert de ora....era dupa un plans,se descarcase...imi spusese ca tocmai a mancat un sandwich iar din folia de staniol cu care invelisem sandwich-ul si-a facut scrumiera si ca si-a aruncat toata supararea in tigara...

...azi am vorbit de cateva ori la telefon,ultima oara ii simtisem parfumul ei pe canapeaua din sufragerie,avea locul ei unde statea si se uita la TV...am sunat-o sa-i zic ca o simt aproape...