Mmmm!ce parfum placut in restaurant!parfum de cozonaci,parfum de dor...v-ati intrebat candva ce parfum are dorul?eu da!si mi-am raspuns...are parfum de codri,de ape curgatoare limpezi,de ganduri ratacite,ganduri care il cauta pe cel drag,ganduri pe care ai vrea sa le stie si el...dar nu te induri sa le trimiti sa nu se piarda pe drum,azi insa vreau sa-i trimit unul mic care sa-i spuna ca mi-ar placea sa fiu acum alaturi de el in restaurant,sa ne privim vreme de citeva secunde sa ma tina de mana,sa nu-mi spuna nimic,dar sa simt ce vrea sa-mi spuna,sa savuram cafeluta in liniste,privindu-ne...sa savuram aroma cafelei,parfumul clipelor ce se doreau venite,parfumul vietii frunzarite prin codrii plini de doruri,parfumul pasiunii prajiturite in cuptorul dragostei....parfumul intrebarilor fara raspuns....parfumul zambetelor si saruturilor care le-am trimis in eter!Pfai,cum reusim sa ne hranim cu iluzii...dar parca fara ele n-ar fi la fel de bine,unele ajung chiar sa ne produca indigestii,si totusi iubesc lumea,iubesc oamenii...si din nefericire iubesc si o iluzie,o dulce iluzie,dar vorba poetului(N .Vacarescu):" A trai fara a iubi,Ma mir ce trai o mai fi!A iubi far-a simti,Ma mir ce dragoste-o fi!A simti far-a dori,Ma mir ce simtire-o fi!A dori far-a jertfi,Ma mir ce dor o mai fi?! "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu