Azi m-am intors cu 20 de ani in urma,am simtit cu adevarat ca sunt iubita... dar... lung ai facut Doamne timpul asta citeodata , si, scurt atunci cand fericirea e in bratele tale...ce mecanism i-ai tras...nu era mai bine invers? Aaaaaaaaah!!!In sfarsit am iesit din amorteala in care intrasem de ceva vreme...am iesit din plictisul dat de cotidian...imi doresc lucruri frumoase si ele chiar mi se intampla...pot trece peste obstacole absolut insurmontabile...ma simt descatusata si parca am prins aripi de vultur... Refuz sa-mi mai fac planuri pe termen lung,oricum nu toate ajung la bun sfarsit...si atunci la ce bun?"...carpe diem "si" memento mori "vor fi devizele mele de acum inainte... Ma bucur ca mi-am facut iar timp de oameni,timp de mine...si ma simt grozav...Ce daca azi am baut trei cafele si presimt o insomnie devastatoare...?o sa citesc,o sa ma gandesc la cai verzi pe pereti si o sa-mi fie bine!...ca doar nu e nici prima nici ultima noapte alba... Ce ,parca voua nu vi se intampla? Azi mi se pare totul mai vesel si ma gandesc de ce oare atata suferinta?si pentru ce?de ce alegem uneori sa fim tristi cand tristetea defapt e o stare,o acceptam sau o alungam...well? Nu-i asa de simplu o sa ziceti si ..da!!va dau dau dreptate... Nu mi-am raspuns inca nici eu si nu stiu cand voi reusi s-o fac.... singura mea ingrijorare acuma este sa fug cat mai am timp... sau sa vin in intampinarea ei cu ce-mi sta la indemana... Aaaaaaah ,Doamne! Cred ca intelegi revolta mea ... stiu ca intr-o zi lucrurile vor fi altfel... dar cand vine ziua aia???????????Sau poate a venit? Nu stiu.... Dar poate nici n-ar fi bine sa stiu... Cata nebunatica zbatere pentru iluzii... cand bucuria nu cere decat cateva momente de pace si liniste pentru a-si face simtita prezenta! Scriu si sterg... o usoara ceata peste ochi...Cuvinte in aer...zambete...Culoare...Soapte.. O dorinta de a impartasi tot binele de care ma bucur tuturor....Stiti care este cea mai aleasa rugaciune?Am sa v-o spun...Da-mi Doamne ,ce crezi tu ca-i mai bine pentru mine..dar azi pot sa zic asa: Fii binecuvantat Doamne ca mi-ai daruit si ziua de azi! Multumesc pentru toti prietenii vazuti si nevazuti pe care mi i-ai daruit! eu iubesc... tu iubesti... el iubeste... noi iubim......suna bine...nu-i asa? Si timpul asta care a fost mai alunecator ca niciodata.
Ce vreau sa spun??Nimic. Asta e: vreau sa subliniez nimicul existential. Din manunchiul iluziilor mi-am ales una s-o transform in realitate. Se poate ca ea m-o fi ales pe mine fara sa-mi dau eu seama....??? Mi-a fost dor de un albastru senin in suflet ... si paradoxal ... el a venit.... intr-o zi cu ploaie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu