Cea mai frumoasa zi..

Stateam si ma gandeam adineaori care a fost cea mai frumoasa zi din viata mea,hm!!! greu de ales,pentru ca am avut foarte multe zile frumoase,as fi pus in top ziua cand m-am casatorit)(pentru ca hai,sa recunoastem toate femeile viseaza la ziua cand vor fi mirese),  dar apoi am stat si m-am gandit mai bine,cea mai frumoasa zi a fost totusi cea in care am adus pe lume rodul iubirii mele ,ziua cand am devenit pentru prima oara mamica.Desi toate mamicile stiu ca e o zi in care nu esti lipsita de durerile travaliului,care uneori poate sa se prelungeasca ore intregi...momentul nu poate fi asemuit cu nimic ,este extraordinar sa simti ca ai devenit,ca esti mama.
Sentimentul matern pe care il cultivam de mici jucandu-ne cu papusile in acel moment devine adevarat,este miraculos sa vezi cum papusa careia ii dai viata,copilul devine implicit cea mai importanta realizare, in detrimentul oricarui alt lucru definitivat anterior. Nu stiu cum sa va povestesc,dar la mine instinctul matern s-a nascut odata cu copilul,citisem pe blogul lui Mihai Bendeac ca mama lui fiind prea tanara chiar n-a realizat ce i se intampla si nu e singura,sunt multe mame care abia la cateva zile de la nastere,realizeaza cu adevarat ca mogaldeata mica de langa ele este copilul lor.Prima mea fetita venise pe lume cu o greutate mare,avea 5 kg....o recunoasteam dintre toti copii din salonul bebelusilor,nu trebuia sa ma uit la panglica de la mana,era ca una de doua luni...si era si inalta,ce mai! eu o vedeam ca pe cea mai frumoasa fetita din lume,desi,la kilogramele pe care le avea era atat de bucalata la fata ca abia i se zareau ochisorii,iar piciorusele erau plinute,ca si caltabosii bunicii,sotul meu a stat pe holul spitalului pana am nascut,imi amintesc ca a venit in salon si asistenta i-a adus fetita s-o vada,aveam emotii...dar el cand a vazut-o,mi le-a spulberat pe loc...a spus:
-ptiu,ptiu,sa n-o deochi da' frumoasa mai e!:)
El isi dorea  ca primul copil ca fie baiat,deh! orgolii barbatesti...si imi amintesc ca in drum spre spital ,dupa ce o luasem pe asistenta cu care am dorit eu sa nasc de acasa ,o tot ruga :"Viorica,te rog ,fa cumva sa fie baietel,sa aiba o putzuca cat de cat acolo..." la care Viorica i-a spus"Vasile eu iau comenzi dar din materialul clinetului,asa ca daca iese fata...nu ma condamna prea tare..."si fata a iesit!dar a doua zi la serviciu cand colegii de la politie l-au intrebat ce a nascut nevasta-sa, le-a spus foarte mandru"fetita! dar n-o dau pe 10 baieti!" :)
Fetita a crescut mare si pentru ca el si-ar fi dorit sa aiba un baiat care sa-i urmeze profesia de politist pe care el a profesat-o cu mare drag,fata tatii i-a promis ca va fi politista,a terminat facultatea,masteratul,si a ajuns intradevar politista,asa cum si-a dorit tata,dar, cum si-a dorit si ea...ii place ceea ce face,se implica si este una dintre politistele care nu-si permit sa faca rabat profesional,este ofiter la cercetari penale si la orice ora din zi sau noapte este sunata,nu i se pare greu sa mearga la munca.S-a dedicat profesiei.Sunt mandra de ea!
Am atasat si doua poze cu ea si ultima cu sora ei si bunica din partea tatalui ....erau la nunta verisorului lor.

Ei, si acum sa va provoc pe voi...care a fost pentru voi cea mai frumoasa zi din viata?