Ganduri triste

Nu pot sa ma concentrez la mare lucru de-o vreme,cumnatul meu este pe moarte si  aceste ganduri ma asediaza,mi se pare nedreapta soarta unora,sotul meu a murit la 50 de ani iar acum fratele lui la 55,ma gandesc ce-i in sufletul soacrei mele care e nevoita sa-si ingroape copii? Cand iti ingropi parintii iti ingropi trecutul, dar cand iti ingropi copii iti ingropi viitorul... E dureros,e dureros si pentru cei care pleaca dar si pentru cei care raman,eu stiu ce a insemnat pentru mine despartirea de sotul meu,n-am cuvinte insa s-o pot imbarbata pe cumnata mea,pentru ca stiu ca orice i-as spune  nu ar avea darul s-o ajute,eu una m-am inchis in mine dupa moartea lui ,n-am iesit in lume o vreme,n-aveam nici puterea ,simteam ca ma lasa puterile,nu puteam sa calc pe picioare ca lumea,tremuram,am zis ca n-o sa mai fie om din mine niciodata,am crezut ca odata cu el s-a terminat si universul meu....dar,credinta in El ,m-a ajutat mult,m-am rugat  si i-am cerut doar atat sa-mi de-a putina liniste sufteasca...
Si pentru ca am citit mult din invatamintele parintelui Arsenie dupa moartea sotului meu o sa-l citez:"El ne-a creat doar pentru El nu si pentru altcineva sau altceva. El ne-a creat ca sa fim cu El in vecii vecilor. "

UPDATE:
A murit acum o jumatatea de ora....:(
D-zeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace...acum e impreuna cu sotul meu...:( si cu tatal lor....
Plec la soacra-mea s-o consolez...