Poveste sentimentala

In primul rand trebuie sa multumesc Geaninei ca m-a ajutat sa rezolv problema cu postarile pe blog...imi aparuse de dimineata o neplacere,nu puteam scrie nimic in afara de titlul postarii,hmm!!! ce noroc cu prietenii virtuali ca mai apelezi la ei si cum Geanina este specializata in probleme de IT,uite ca n-a trebuit sa-mi arate diplomele,mi-a dovedit prin fapt priceperea ei....nu pot sa spun decat :sa fie iubita pe masura bunatatii sufletului ei mare!
Si pentru ca e miercuri am sa postez o poezie pe care o dedic cuplului Geanina- Cristian:


Nichita Stănescu

Poveste sentimentală


Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.