Totul se plateste!

    In viata asta totul se plateste, nu m-am indoit de acest lucru nicio clipa, nimic nu e moka, toate se platesc mai devreme sau mai tarziu, unele lucruri in avans, altele in rate, altele cu penalizari si astea ustura al naibii de tare!
    Vine o "nota de plata" pentru toate asteptarile, pentru toate tristetile, pentru toate visele si iluziile desarte...important e sa nu te doara prea tare iubirea ce o dai sau ce ai dat-o fara nicio legatura cu ceea ce ti se intoarce...dar intersectarile astea cu oamenii  sunt lectii de viata, unele devin amintiri placute, altele mai putin si parca ne zburlim la ele ca si curcanii gata de atac, atunci cand ele ar vrea sa reinvie in mintea noastra.
    Mi-am pacalit si eu subconstientul de multe ori, imi ziceam "Olga, fii inteleapta! s-ar putea sa te arzi, dar daca nu incerci, s-ar putea sa-ti para rau...(!!! )"...da!! si uneori chiar imi parea rau...uite de data asta vreau sa cred ca n-o sa-mi para rau, avea Marin Sorescu o poezie (am iubit poezia lui maxim...stiam pe de rost poezii intregi...ba mai mult am incercat sa-l fac cunoscut si fetelor mele, asa ca o mostenire spirituala...pe cea mica am convertit-o spre poezie...pe cea mare mai putin...)o poezie"Simetrie" care imi vine acum in minte legat de alegeri, de starile antagonice prin care trecem fiecare...o  caut pe net ca sa intelegeti mai bine ideea si sa nu stric frumusetea de poezie:

    Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri :
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.

Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea).

Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii :
Una la dreapta 
Alta la stanga. 
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Şi deodată în faţa mea
S-au deschis larg două drumuri.
"V-arăt eu vouă !" - mi-am zis - 
Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmăşie.
Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Şi la prima răscruce
M-am dăruit cu toata fiinţa
Celui din dreapta. Tot aşa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârşite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
C-am ţinut-o tot într-o greşeala...

Şi iată în faţa mea iar se cască
Două ceruri :
Unul în dreapta.
Altul la stânga.

Ma las furata de situatie, ma las in voia sortii, poate asa e sa fie, fara alternative, fara stanga sau dreapta ci doar inainte! Exista doar un singur drum si acela fara scapare!