Oamenii buni

         

          Ieri stateam la o sueta cu doua prietene, discutam despre cum reusim noi oamenii sa apreciem persoanele din jurul nostru ...sigur ca nu e simplu, pentru ca suntem diferiti si nu putem sa-i asezam  intr-un  format pe toti dar oamenii buni sunt buni si atat...nu se lauda cu ce fac, nu sunt revendicativi, nu ajuta ca sa fie ajutati, nu se joaca de-a prietenia si nu sar gardul demnitatii spre a fi in centrul atentiei...ideea era insa alta, una dintre prietene imi spunea ca  eu sunt prea permisiva cu unele persoane, las sa ma loveasca-n demnitate...stiu si eu? daca as reprima i-as face mai buni? sau mai degraba as cobori eu la nivelul lor?
         Eu stiu asa...oamenii buni  nu-si insusesc singuri aceasta calitate ci le este atribuita de catre ceilalti in semn de pretuire pentru faptele lor, ei nu se razbuna si nu se leapada de tine cand nu le mai esti de folos....doar ca traim intr-o lume cu multa lume dar cu putini oameni.Nu le poti cere oamenilor sa-ti ofere ceea ce nu au, nu toti oamenii sunt construiti sa fie prieteni, amabili, binevoitori, asta depinde de mediul in care cresti si te dezvolti sau evident de autoeducatia pe care ti-o faci in timp.
        Cert este un lucru, ca nu suntem intr-un anume fel si degeaba asteptam ca si cei care ni se lipsesc de suflet sa fie la fel....am observat ca atunci cand incetezi sa le mai  spui ceea ce vor sa auda, te sterg  cu usurinta din viata lor, te considera o mizerie care le intineaza decorul, tocmai de aceea exista prea putine prietenii adevarate, exista insa aroganta, mandrie, orgoliu cat cuprinde!...de ce spun asta? pentru ca adevarul nu e digerabil deloc,  nu-l gusta lumea  iar daca ii fortezi, il scuipa...iar cand le spui in fata ce gandesti te considera persoana non grata! Scuzat imi fie sceptismul dar de fiecare data cand am facut "abuz" de sinceritate vis-a- vis de o persoana pe care am crezut-o prietena, am ramas fara prietenie! ..Oamenii pleaca adesea de langa noi, pleaca fizic sau emotional si lasa in urma suflete dezgolite si pline de durere....te lasa pustiit, pentru ca prietenia este ca un drog, o vrei in fiecare zi...asa macar cate-o lingurita pe zi inainte de mancare...si degeaba ii cauti in vise, in brate, in inima....raman insa in sufletul tau chiar daca ei aleg sa plece.
        Prea multi oameni sunt nefericiti pentru ca de fapt ei sunt nemultumiti de cat au sau de cat li se ofera... considera ca li se cuvine mai mult si uita sa se bucure de maruntisurile banale ale vietii....se consuma in interior si se indeparteaza de oameni, iar cand intri in contact cu ei iti rapesc pur si simplu pofta de viata.
      Ma opresc aici, nu inainte de a va dori o zi plina cu voie buna si momente demne de trecut in albumul amintirilor pe care fiecare dintre noi il poarta in suflet...si multumesc oamenilor buni din viata mea care mi-au daruit putin din lumea lor infrumusetand-o pe a mea...oameni care au daruit fara sa astepte nimic in schimb.