Blog premiat

vineri, 3 aprilie 2015

Frica de mine, de tine....de noi!

 

       Nu toate persoanele care iti spun ca te iubesc o si fac cu adevarat, nu toti au intentii bune,  acum insa ratacesc prin momentele frumoase din viata mea, nu vreau sa-mi alimentez  tristetea, mai cu seama ca raceala pe care am capatat-o mai zilele trecute nu vrea sa se lase de mine, ma tine strans, singurul refugiu e calatoria in sufletul meu...si evident conversatiile pe care le port cu prietena mea Camelia Andrei de a carei sentimente nu ma indoiesc, ea e oglinda gandurilor mele, ma vede si ma cunoaste  mai bine decat oricine...
    Nu sunt omul care imi impun granite, perceptele mele morale poate sunt diferite de-a altor persoane, nu-mi place sa mi se impuna niste conduite si  incerc prin ceea ce fac sa depasesc toate  obstacolele, provocarile...nu ma dau batuta cu una cu doua.. si totusi am momente cand imi spun:
     - Ai ratat momentul! pacat...!!!!
       Am ratat multe momente  care puteau deschide noi perspective, noi drumuri pentru mine si stiti de ce? de frica...frica de mine insami in primul rand, frica ca nu voi face fata, frica ca o experienta noua mi-ar schimba universul...
       Am suparat prin refuzul meu multe persoane, acum in preajma sarbatorilor pascale vreau sa le cer iertare, debusolarea mea poate are o explicatie,  rutina, tocmai de aceea imi propun schimbari, schimbari in viata mea,  si-mi doresc mai mult curaj, pentru ca" momentele "vin si pleaca de la ora la ora trebuie doar sa fiu hotarita! Vreau alte pagini cu alta coloratura in sufletul meu, vreau sa imbrac sufletul cu iertare, cu spor in iubire , pentru ca o inima fara iubire se raceste,  moare...vreau sa-l  asortez cu pace, cu oamenii frumosi din viata mea, cu El care e mereu in sufletul meu!

2 comentarii:

  1. Tie de ce ti-e frica?

    Te-ai intrebat vreodata? De ce ti-e frica cu-adevarat? De moarte sau de viata? De esec sau de succes? De noptile de singuratate sau de zilele de cautari febrile? De mine sau de tine?

    Nu te grabi sa raspunzi “de nimeni si de nimic” sau “hm, mie…pai doar de Dumnezeu”, pentru ca la momentul adevarului ai sa remarci ca nu e chiar asa de simplu.

    De ce mi-e cel mai frica mie? Pai…

    Mi-e frica sa ma trezesc intr-o dimineata si sa nu te mai gasesc acolo.
    Mi-e frica de ziua care nu-mi va mai incepe cu “buna dimineata. Mi-e frica de toate noptile infinit de lungi .

    Nu vreau sa ma gandesc la ziua in care n-o sa mai pot zambi, mi-e frica sa nu ma scot c-un shift+delete din lumea framantarilor mele.
    Vorbesc mereu mult pentru ca mi-e ingrozitor de frica de ceea ce ar putea dezvalui tacerea dintre noi.
    Mi-e foarte frica sa-mi pierd reperele in viata…de fiecare imi clatin universul. Stiu, stiu, e o prostie, libertatea noastra e cea mai importanta si de fapt cele mai frumoase clipe sunt alea in care nu stiu sigur daca vei veni, daca vei vrea sa ma vezi, sa ma simti alaturi…

    Suntem puternici, dar sa nu cumva sa ne dea Dumnezeu cat nu putem duce. Ne simtim puternici pentru ca il simtim pe celalalt langa noi, intr-o forma sau alta. Mi-e frica de momentul in care voi pierde toata aceasta putere, mi-e frica de mine, de tine, de noi…

    Da, recunosc, mi-e frica. Tie nu ti-e?

    RăspundețiȘtergere
  2. De noptile fara infinit am si eu frica, trebuie sa recunosc!! tocmai de aceea in ultimul timp scriu, citesc, fur din orele noptii cat mai mult....am depasit si momentul in care nu mi-am mai gasit sotul dimineata langa mine desi asta m-a" costat" ceva timp, si consum psihic...dar asa cum spui Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce...

    RăspundețiȘtergere