Blog premiat

RadioTasha

vineri, 24 aprilie 2015

Am invatat sa nu mai plang...






     Ma intreb oare cati  dintre noi au reusit cu adevarat sa invete asta???? Greu de spus...
Toti trecem prin momente de umilinta, de rusine si vinovatie sau pur si simplu am fost victime ale agresiuniii de diferite tipuri..personal , as putea spune ca cele verbale ma ating mai mult decat daca mi-ar da cineva o palma ..desi, daca stau sa socot, am primit o singura palma in viata ...cred ca nu i-am sters nici acum "urma" ,  a ramas in sufletul meu , eram copila, aveam 4 ani dar, mama deportata in Baragan cu un copil de 6 saptamani in brate, atat aveam atunci,  vaduva fiind, a incercat sa-si refaca viata cu un domn care nu prea a inteles ce insemnam eu pentru ea...pentru ca dupa acea palma el a disparut din viata mamei definitiv...pentru mama eu  eram motivatia existentei sale.
     Mi-am amintit multa vreme palma, si de fiecare data cand se apropia un barbat de mama... vedeam in fata ochilor palma...ma apuca o frica si o  tristete iremediabila, care ii taia mamei  dorinta de a permite cuiva sa se mai apropie de ea...desi, a fost o femeie foarte frumoasa si a ramas tanara vaduva, la numai 37 de ani!...nu s-a mai recasatorit niciodata!
     Am invatat insa in timp sa uit, sa iert si sufletul mi-a fost mai thnit, mai echilibrat, mai fericit...tocmai de accea  indem pe toata lumea s-o faca...nu-i greu, trebuie doar sa incerci,  sa vrei!
     Am avut parte si de un duhovnic minunat, era pe atunci la manastirea din Rohia, un om de la care am invatat multe, marele  Nicolae Steinhardt care  spunea in "Jurnalul fericirii" :
    ,,Greşiţilor noştri le iertăm greu. Sau dacă iertăm, nu uităm. (Şi iertarea fără uitare e ca şi cum n-ar fi, ca bătătura fără câine, ca gura fără dinţi). Ne iertăm şi mai greu pe noi înşine. (Şi această ţinere de minte otrăveşte. Spre a dobândi pacea lăuntrică trebuie să ajungem, prin căinţă, dincolo de căinţă: la a ne ierta.)
      Nu stiu cum - necum dar pentru mine cuvintele lui au fost intiparite in minte, au dainuit in timp, ma simt usoara cand iert, nu duc poveri care ma trag inapoi si indemn la randul meu prietenii sa faca la fel, vor gasi astfel calea spre lumina!
     Un inceput de weekend reusit cu multe impliniri va doresc!

9 comentarii:

  1. Am invatat…
    Am invatat sa nu mai plang pentru nimic. N-ai idee cata incredere mi-a ramas in viata. Sunt sigura ca exista o legatura intre toate faptele noastre, de aceea nici nu vrea sa ma impotrivesc vreuneia.
    Am avut zile intregi in care a trebuit sa stau de vorba cu mine, si m-am gandit ca singurul mijloc de a gasi fericirea este s-o cauti in orice intamplare. Dacă e ceva ce nu suport, este să mă simt dată la o parte. E ca și cum la un moment dat mai rău încurci. Este un sentiment dureros dar, din fericire, avem o mare calitate: putem uita, mai devreme sau mai târziu.
    Am invatat sa traiesc. Exista o diferenta intre a trai si a exista.

    Am invatat sa fiu buna, toleranta, temperata, umana, dar sa nu uit ca eu sunt cea mai importanta persoana din viata mea.

    Am invatat sa fiu ingaduitoare fata de ignoranti si sa fiu iertatoare cu cei rai.

    Am invatat ca a astepta dupa altii, inseamna timp pierdut si amanari inutile.

    Am invatat ca nu are rost sa ma zbat sa fac parte dintr-o viata in care nu sunt dorita. Ca aceia care nu cauta apropierea de mine, nu imi simt lipsa.

    Am invatat sa fiu mai rezervata in a ma implica sufleteste. Sa fac diferenta intre cei care ma iubesc si cei care doar ma folosesc. Am invatat ca daca cineva ma iubeste cu adevarat nu imi va da motive sa ma indoiesc de asta.
    Am invatat ca doar eu stiu cel mai bine cine sunt cu adevarat, cum sunt, unde trebuie sa ajung si ca fiecare om ma poate vedea diferit. Ca nu pot fi altfel, in functie de cum ar vrea fiecare persoana.

    Am invatat ca lumea ma va judeca mai mult dupa prejudecati proprii decat dupa calitatile mele obiective.

    Am invatat ca oricat de mult m-as stradui, nu voi reusi sa-i multumesc pe toti.

    Am invatat ca a fi acceptat de ceilalti nu e telul meu in viata. Ca imi pot vedea de drum si fara sa am aprobarea tuturor.

    Am invatat sa pierd, sa uit, sa iert si sa ignor.
    Am invatat sa nu mai am asteptari. Pentru ca oamenii nu se vor purta mereu echitabil si nu vor fi mereu recunoscatori cand ii ajut. Iar unii vor uita de indata, ajutorul oferit.

    Am invatat sa ma bucur de fiecare anotimp, sa impart cu ceilalti, sa zambesc oricui, sa ascult oamenii. Am invatat despre stapanirea de sine, despre cumpatare, modestie, virtute, ambitie si valori. Am invatat sa iubesc.
    Să aveti o zi frumoasă şi plină de căldură sufletească! Florile mi-au vorbit mai mult decat as putea marturisi prin vorbe.Ele sunt hieroglife ale ingerilor , iubite de toti oamenii datorita frumusetii lor, desi exista cativa care pot descifra fragmente ale intelesului lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Invatam cu fiecare zi ce trece si parca tot mai mult realizam ca suntem neinvatati...sigur ai dreptate, nu ne comportam le fel, unii suntem mai orgoliosi, altii mai toleranti, dar cei care iubesc florile si viata ca si tine sunt minunati! te imbratisez Dana si-ti multumesc ca esti alaturi de mine!

      Ștergere
  2. Eugenia Constantinescu24 aprilie 2015, 09:42

    Inca nu am invatat sa nu mai plang,dar am invatat ca plansul imi descarca sufetulranit de rautatile oamenilor si ma purifica pe mine cu tot cu suflet care ramane curat si pur.Acum cred ca trebuie sa invat sa nu mai plang,pentruca din ochii mei lacrimile nu mai vor sa curga si sufletul meu a spus STOP viata e frumoasa ca cerul albastru,ca o zi cu soare si ciripit de pasari,ca florile cu miros imbatator,ca iubirea daruita si impartasita.Taieste asa cum vrei tu frumos si cinstit pana cand vei pleca in lumina... si m-am gandit da viata merita traita!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Jeni, ai dreptate, ne descarcam...plansul este o terapie pur si simplu...ne vindeca sufletul,ne face sa ne simtim mai bine...pentru ca oricat am dori sa ramanem imuni la toate provocarile cu tenta negativa din viata noastra nu ne iese intotdeauna asa cum ne propunem...refulam, aleg sa refulez tot asa, prin lacrimi, uneori...pentru ca simt ca ma ajuta. Sunt lacrimile dovada sensibilitatii noastre?ne usureaza de pacate?ne fac sa fim mai buni? multe intrebari pe care mi le pun...intrebari care asteapta raspunsuri....de la voi dragi mei. Sa curga lacrimi sau sa nu curga?...acum cand am invatat sa nu mai plang asa des, mi-am propus sa plang doar de fericire!

      Ștergere
  3. Sincer plansul de multe ori este foarte sanatos pentru hidratarea ochilor bine nu in excces deoarece lacrimile sunt cele care au un efect dezinfectant ...eu nu sunt o plangacioasa am invatat de cand ma stiu sa fiu o femeie puternica si sa ma zbat in viata asta nu sa stau si sa imi plang de mila care nu ma duce la nimic bun......Daca as spune ca eu nu plang as minti plang si eu ca vad cum trece lumea buna si infloreste aceea lume rea, avara ,mincinoasa si prefacuta si care chiar nu mai au nici un fel de frica de BUNUL DUMNEZEU iar acest lucru ma doare ENORM plang cand sunt in imposibilitatea de a nu putea ajuta pe cineva pe cat as vrea mai plang cand sunt trista si mai ales cand ma supara cineva care vrea sa calce cu bocancul murdar in viata ori familia mea si mai plang cand vad ca o persoana draga mie o buna prietena imi este jignita asta ma duce la disperare si in aceste cazuri ma descarc dar fara sa fiu vazuta decat de el de BUNUL DUMNEZEU pentru ca in aceste cazuri refulez si spun ceea ce ma deranjeaza nu pot tine in mine ...NU consider ca plansul sunt dovada sensibilitatii din contra ne usureaza de pacate si poate ne fac mai buni asta e parerea mea iar tie draga mea surioara de suflet iti doresc sa plangi doar de fericire iar cand chiar iti vine sa plangi de suparare plangi ca iti descarci energia negativa pe care ai acumulat-o si e o terapie buna dar in nici un caz in fata oamenilor !!!!!!PUPICEI SI IMBRATISARI DIN PARTEA MEA PENTRU TINE DRAGA MEA .....

    RăspundețiȘtergere
  4. Stiu ca esti puternica, stiu ca ai trecut prin multe provocari in viata, le-ai facut fata cu brio, tocmai de aceea respectul meu pentru tine este foarte mare!Sa dea bunul Dumnezeu, sa nu mai ai necazuri, sa fie marunte daca tot vin si sa se duca asa precum au venit, sa fii la fel de inteleapta in luarea deciziilor ca si pana acum! te pup si numai lacrimi de fericire sa ai de acum incolo!

    RăspundețiȘtergere
  5. Am fost învățată că în viață trebuie să trăiești în prezent și că tot ceea ce contează și ceea ce ai este clipa prezentă. ACUM – se întâmplă tot. Toată magia, tot miracolul, toată dragostea, toată viața noastră. ACUM – poți profita ca să fii fericită, poți lupta pentru îndeplinirea viselor, te poți bucura de toate momentele minunate, de iubirea celor dragi, de prezența lor în viața ta, de micile imperfecțiuni ale vieții. Totul se învârte în jurul lui ACUM. Nu există MAI TÂRZIU sau nu ar trebui să existe în vocabularul și în gândirea noastră. Nu te poți baza pe viitor, pe clipa următoare atunci când îți trăiești viața. Nu poți lăsa totul în seama incertitudinilor fiindcă te vei trezi într-o bună zi cu sentimentul că întreaga viață a fost doar un joc, un joc în care ai rămas singurul participant.
    ACUM – este timpul ideal pentru a învăța cum să trăiești, cum să te faci fericit, cum să fii recunoscător, cum să iubești, să ierți, să înflorești, să zâmbești, să simți, să ai o viață împlinită.

    RăspundețiȘtergere
  6. Rodica Vârgolici24 aprilie 2015, 22:46

    https://www.youtube.com/watch?v=vXADHt_1ICY
    sau in viziunea mea : Nu mai plange baby,:
    Doar "liberul arbitru" ne duce in declin
    in clepsidra vietii avem yang si yin,
    Nu mai plange baby, schimba dominanta,
    survoleaza panta si i-ati ....parapanta
    Să învătăm de la Rudyard Kipling,
    că-n toate există şi un exemplu/ feeling!
    Salut Olga mea echilibrata , concilianta si cu acest crez minunat ca toti trebuie iertati, nu neaparat ca ar merita, dar pentru ca echilibrul si sanatatea noastra MERITĂ!
    Ma miram că postarea ta aici nu a adunat mai multi la o şueta.... muzicală, sau de poezie, filozofie, dar am văzut cand am deschis casetuţa ta de iluzii si am inteles ca ai postat pe acel blog .
    De acord Olga , râsul şi plânsul, cele mai simple terapii antistres- spun specialistii, dar doar acei care sunt sinceri si isi fac meseria dezinteresat, sau mai bine zis in interesul pacientului, fără a încerca să te prindă ca pacient pentru contul lor bancar.
    Dar de ce ne stresăm?
    Puţini specialişti, chiar spre deloc, indiferent că e stres sau altă maladie , nu caută să afle acest "călcâi a lui Achiles" , adică cauza si apoi efectul care trebuiesc tratate, nu e complicat de aflat, dar nu-i benefic pentru timpul si portofelul lor.
    Să zicem că cei tineri prinşi in cursa vieţii, încă nu ştiu să trăiască echilibrat pentru ei, dar văd zilnic multi oameni în vârstă care-s morocănoşi, au priviri inexpresive sau chiar maliţioase, un egoism si un negativism cultivat si accept ca protectie sau ca o superioritate vizavi de restul, indiferent dacă sunt săraci sau bogaţi, aceştia au ceva în comun, o sărăcie spirituală, un dezechilbru care în primul rând lor le face rău pentru ca ei receaptează doar efectele, iar cauza nu intra in calcul lor, nu pot sau nu stiu cand sunt tineri.Dar cand ai o varsta si o eternitate in faţă, eu nu-i mai înţeleg aşa cum procedam înainte si le ofeream o mână amicală, pentru că am realizat acum că e doar o risipă de timp, oricâte argumente aduc, unii rămân claustraţi in turnul lor de fildeş si şi-au tăiat scările de acces de empatie si pozitivism. Dar din fericire nu toşi suntem negativişti si îmi place să mă încarc pozitiv la şuete reale sau virtuale cu persoane aşa ca tine.
    Ween end feeric şi toate cele bune.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din fericire, cum spui...sunt o fire pozitiva, altminteri nu stiu cum as fi depasit toate incercarile vietii! Te pup Rodica, imi amintesti de vremurile cand dcriam pe acelasi forum si te admiram mult...uite cu tine Cel de sus a fost generos, ti-a adus omul pe umarul caruia poti sa-ti pui linitita capul cand te doare si e nemaipomenit acest lucru.Sa nu ai parte decat de lacrimi de fericire de acum inainte! te pup!!

      Ștergere