Frica de mine, de tine....de noi!

 

       Nu toate persoanele care iti spun ca te iubesc o si fac cu adevarat, nu toti au intentii bune,  acum insa ratacesc prin momentele frumoase din viata mea, nu vreau sa-mi alimentez  tristetea, mai cu seama ca raceala pe care am capatat-o mai zilele trecute nu vrea sa se lase de mine, ma tine strans, singurul refugiu e calatoria in sufletul meu...si evident conversatiile pe care le port cu prietena mea Camelia Andrei de a carei sentimente nu ma indoiesc, ea e oglinda gandurilor mele, ma vede si ma cunoaste  mai bine decat oricine...
    Nu sunt omul care imi impun granite, perceptele mele morale poate sunt diferite de-a altor persoane, nu-mi place sa mi se impuna niste conduite si  incerc prin ceea ce fac sa depasesc toate  obstacolele, provocarile...nu ma dau batuta cu una cu doua.. si totusi am momente cand imi spun:
     - Ai ratat momentul! pacat...!!!!
       Am ratat multe momente  care puteau deschide noi perspective, noi drumuri pentru mine si stiti de ce? de frica...frica de mine insami in primul rand, frica ca nu voi face fata, frica ca o experienta noua mi-ar schimba universul...
       Am suparat prin refuzul meu multe persoane, acum in preajma sarbatorilor pascale vreau sa le cer iertare, debusolarea mea poate are o explicatie,  rutina, tocmai de aceea imi propun schimbari, schimbari in viata mea,  si-mi doresc mai mult curaj, pentru ca" momentele "vin si pleaca de la ora la ora trebuie doar sa fiu hotarita! Vreau alte pagini cu alta coloratura in sufletul meu, vreau sa imbrac sufletul cu iertare, cu spor in iubire , pentru ca o inima fara iubire se raceste,  moare...vreau sa-l  asortez cu pace, cu oamenii frumosi din viata mea, cu El care e mereu in sufletul meu!