Sfarsit de saptamana

 

      Sfarsit de saptamana cu tristeti, bucurii dar mai ales cu doruri, doruri de cei dragi....dar bulgarele bunatatii gazdei mele, care pe zi ce trece se face tot mai mare... ma face sa uit de toate, de toate rosturile, intelesurile pe care incerc sa le deslusesc ...imi cunosc insa puterile si stiu ca pot  fara indoieli si ezitari sa-mi urmez  drumul planuit....cu toate ca uneori am impresia ca m-am inhamat la tras o caruta mult prea mare... Se spune ca ” ce ti-e scris, in frunte ti-e pus”....sunt convinsa de acest lucru, lucrurile se intampla asa cum trebuie(hmmm!!!discutabil...), mai presus de vointa noastra...si totusi ...au partea lor buna, te construiesc redutabil chiar si cele mai putin bune....te invata sa lupti! sa nu te dai batut oricat de greu ti s-ar parea. Cu totii ravnim la impliniri, daca ele nu  apar macar simtim ca ne inteleptim  odata cu trecerea timpului...impachetam regretele, dezamagirile , le ducem la pubela, dar nu ne resemnam. Ne luptam cu noi insine spre a ne pastra inima tanara, spiritul viu, entuziasmul care il avem credeti-ma  ar fi pacat sa-l pierdem....mereu imi  spun ca pot sa fiu mai buna, mai inteleapta si culmea e ca simt ca se intampla, legea inductiei functioneaza....mai cu seama ca privesc mereu inainte cu speranta!
     Uneori simt ca imbrac haina unui personaj din alte vremuri, asta imi spune si prietena mea Camelia," se pare ca nu esti nascuta pentru timpurile astea, mult prea parsive...", ma incapatanez sa raman naiva incurabila, care desi stie ca incercand sa intind o mana spanului, ca sa-l ajut sa iasa din fantana, as putea avea surpriza sa ma traga inauntru, dar daca mi-as ingradi  judecatile, dorintele, n-as mai simti ca sunt libera, libera sa gresesc, sa  fiu OM( hahaha!...adica Olga Morar... ca om sunt  oricum si oricat ar incerca altii sa ma faca sa cred ca am ajuns "neom")...si chiar nu vreau sa-mi irosesc timpul  contabilizand sansele pe care le-am avut si nu le-am fructificat, sau sansele pe care le-am oferit altora si nu le-au consumat, dovada ca au fost iertari fara sens, sanse acordate in mod nemeritat...am ramas cu  speranta ca  mi se va raspunde cu  aceeasi moneda...dar, "moneda "e greu de convertit  si  afli mai devreme sau mai tarziu ca  n-ai dat peste "exchange"-ul cel potrivit, te-a pacalit a scris cu litere mici, aproape invizibile valoarea convertirii...dar, poate in viata este mai bine sa suferi acordand sanse chiar  vazandu-le irosite, decat sa traiesti cu regretul ca nu ai facut-o . Ce pot sa spun? e ca ma simt fericita ca pot sa mai acord sanse, ele m-au ridicat pe un piedestal  unde  nimic nu ma mai atinge,nu ma poate darama nimic ci doar am posibilitatea sa privesc  cu ochelari roz micimea  lumii!
     O zi fascinanta , cu multa iubire si rasfat tuturor celor care-mi "calca "blogul! :)