Blog premiat

RadioTasha

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Despre frica

    Ma gandeam azi daca pot sa ma numesc o femeie curajoasa sau una fricoasa, si am ajuns la concluzia ca ma incadrez in prima grupa, pentru ca nu sunt lasa, nu dau bir cu fugitii la primul hop, si nu imi pun raul in fata niciodata...chiar si abandonul (atunci cand s-a impus...pentru ca da, am fost si eu parasita, si am parasit la randul meu...) l-am considerat un act de curaj!
    Am realizat ca teama este masura umanitatii , a sensibilitatii si a temporalului din noi, de cate ori am simtit ca-mi este frica, am simtit pe cineva care  s-a apropiat de mine  si mi-a alungat frica de frica, daca pot sa spun asa...iubirea ne leaga si ne face mai umani. Frica este ca un caine rau, cum te simte ca  ti-e frica de ea, se napusteste spre tine, cautand sa te  muste cu dintii ei sireti!AS MINTI DACA NU  AS RECUNOASTE, ca mi-e frica de  iubirile mele, de visele si iluziile mele, unele sortite prapadului, pentru ca ma indragostesc uneori prosteste si aspir la sferturi de fericire, si ce ma enerveaza e ca nu ma pot dezvata de acest obicei, nu ma astampar deloc! Visez ca  cei dragi mie sa fie vesnic langa mine, dar...nimic nu este forever!...imi place insa sa cred ca in pofida acestor lucruri eu pot iubi pana la nemurire, pot visa necontenit...si ajung uneori la concluzia ca inima  nu imi  apartine mie, traieste in pieptul altcuiva, de frica ca nu as mai putea respira fara  ei, fara oamenii daruiti de El mie, sunt in stare de multe compromisuri , pentru ca fara ei m-as simti  ratacita in acest univers, ar fi un amar  fara limite, as fi un om incomplet!
    Prima frica am simtit-o cand a murit mama, frica de nefiinta a fost ingrozitoare, s-a intamplat apoi la numai 2 ani sa-mi moara sotul in brate, a fost o frica paralizanta, am frizat absurdul urland cat m-a tinut gura...cred ca m-a auzit tot spitalul, doar El nu a vrut sa ma auda...am tipat  ca o nebuna, dar degeaba!..atunci am realizat cat de mica este distanta intre a fi si a nu fi! Sigur, amandoi sunt langa mine cand am nevoie de ei, simt cum ma incurajeaza, si nu mi-e frica ca ingerii mei pazitori m-ar putea parasi vreodata.Poate am o singura frica, frica sa nu ajung la un moment  dat sa ma izolez de restul lumii, pentru ca pentru mine comunicarea, socializarea este un factor extrem de important, ma tine vie, simt ca traiesc cu adevarat...daca nu as putea impartasi gandurile mele , trairile mele, as simti ca mor incet, incet...dar lupta mea cu aceasta frica  este  una apriga si sunt convinsa ca nu ma va rapune!
    Mai trebuie sa recunosc ca mi-e frica de intuneric, nu pot sa dorm singura  in casa, am parasit casa dupa moartea sotului meu si m-am mutat la bloc exact din acest motiv.Mi-e frica de serpi, soparle si soareci...tip ca din gura de sarpe, cum se spune la vederea lor...nu mi-e frica insa de moarte, pentru ca desi se spune ca acest sentiment sta bine ascuns in subconstientul nostru, eu am invins-o odata, mi-am vazut moartea cu ochii si i-am spus  ca pot sa lupt cu ea, pot s-o inving, si poate atitudinea mea a fost  mult prea convingatoare, ca s-a lasat batuta!
     Ei si acum, ca v-am vorbit despre fricile mele, astept si parerile voastre, vor fi citite intr-o proxima emisiune la Radio Papucel.
     Weekend special tuturor , fara frica,  bucurati-va  din plin de viata, oferiti rasfat  din plin sufletelor voastre!!!

16 comentarii:

  1. Frica afectează, într-un fel sau altul, toate vorbele, gândurile şi faptele noastre, toate alegerile şi deciziile noastre, toate reacţiile şi răspunsurile noastre. Dacă am putea să transformăm frica, am reuşi să ne transformăm pe noi înşine şi în ultimă instanţă am reuşi să transformăm lumea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Afecteaza, adevarat...mie mi-e frica sa nu pierd ceea ce am, mi-e frica sa nu pierd dragostea celor care ma iubesc!

      Ștergere
  2. ..cat de curajos ai fi..uneori te temi..si adesea ma tem de mine ..ca iert prea usor ...iert oamenii care nu merita sa fie iertati....pentru ca acela care te-a ranit o data te va rani mereu....In rest ma descurc:))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa te temi de tine...esti puternica! chiar daca ierti, e un semn ca poti trece peste tot cu brio!adevarat ca nu toti merita sa-i ierti, dar prin iertare dovedesti superioritatea ta, bunatatea ta.

      Ștergere
  3. Nu am mai comentat de ceva vreme,dar asta e un subiect care merita.Mie nu mi-e frica de nimic,afara de neputinta.Am pacalit si eu moarte,poate ca m-a vindecat de toate celelalte stari de frica,insa neputinta ma inspaimanta.Am ajuns uneori sa ma rog Domnului,sa-mi dea o moarte directa .In rest ma bucur de cum sunt,ce am,ce fac,etc.Nu ma vad traind vesnic,ca prietenele mele.Sunt destul de realista.Totul depinde de noi.Azi am citit ceva ce mi-a placut:"Voi avea mereu vârsta potrivită pentru a trăi copilărește, pentru a face greșeli, pentru a învăța ceva nou, pentru a visa, pentru a-mi dori, pentru a mă distra, pentru a-mi schimba direcția de mers, pentru a lua decizii și pentru a mă răzgândi.
    Nu voi fi niciodată prea tânără pentru a avea prieteni bătrâni și niciodată prea batrână, pentru a avea prieteni tineri.
    Și voi trăi mereu clipa, ca și cum aș muri mâine" Ce frmos spus de o tanara,dar se potriveste si batranilor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Subscriu! frumos spus...Se merita facute eforturi pentru a scapa de acest sentiment, de frica de moarte, cele care am trecut prin asa ceva, stiu despre ce vorbim noi!Decizii si razgandiri facem toti, pentru ca subconstientul vegheaza mereu!

      Ștergere
  4. depinde daca si intelege cel in cauza.....superioritatea mea in aceasta situatie...iar eu nu de asta iert..iert pentru ca sunt naiva..sau poate prea buna,chiar daca par lipsita de modestie....Eu nu inteleg oamenii care nu sunt loiali...si de aici frica,teama de a mai crede in ei....nu inteleg oamenii care nu recunosc atunci cand gresesc..au o mandrie din aia tampita....Sunt intoarsa pe dos...uneori ma invinuiesc pe mine ca nu stiu sa gestionez relatiile cu cei din jur..adica nu pot sa fiu perversa,interesata,indiferenta....nu pot fi de fatzada..SUNT PLINA DE DEFECTE SE PARE:))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pot sa spun ca "defectele" tale eu le incadrez la calitati?Raman la afirmatia mea de mai sus esti net superioara multor persoane , asta apropos de ce spuneai tu - mai ales celor care "au o mandrie din aia tampita".Te pup si te imbratisez!

      Ștergere
  5. Misticul evreu Mendel din Kotzk le spunea discipolilor sai sa nu se teama de moarte caci “moartea nu-i altceva decat o trecere dintr-o incapere in alta, iar ultima incapere este intotdeauna mult mai frumoasa”....

    RăspundețiȘtergere
  6. Tot citind şi tot citind am ajuns la concluzia că toţi marii învăţaţi iubeau mai mult moartea decât viaţa. Toţi laudă viaţa de dincolo şi nu pe cea de aici. Abia acolo suntem cu adevărat acasă. Şi când plecăm de acolo pentru a veni aici suferim. Destinul, soarta noastră de aici este aleasă tot noi. Noi singuri ne alegem bucuriile şi necazurile, noi, nimeni altcineva. Toate acestea sunt lucruri care se simt, care există în adâncul nostru. Cărţile adecvate, emisiunile adecvate ne luminează puţin şi ne ajută să ne răspundem la întrebări.
    Cert este un singur lucru: sfârşitul nu-i aici…

    RăspundețiȘtergere
  7. Ştii ce... cred că sună ciudat. Da' îmi e frică să aleg. Îmi e frică de fericire. Îmi e frică să mă deschid cu adevărat. Mi-e frică de o durere mai mare decât cea de acum. Mi-e frică să arăt lumii că mi-e frică.

    RăspundețiȘtergere
  8. Sunt claustrofoba... Si nu stiu daca asta poate fi considerata o temere... dar mi-e teama sa nu pierd persoane de care imi pasa.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mi-e frica de morti....si intru in panica cand ma gandesc ca va veni o zi cand voi muri si eu si voi fi ingropata si voi fi singurica acolo. Teama de a realiza ceva, de a obtine ceva si apoi sa pierd totul intr-o clipa. Teama de a-i pierde pe cei dragi.

    RăspundețiȘtergere
  10. Apropo de subiectul cu frica mie nu imi este frica decat de bunul dumnezeu si de ziua de maine ca nu stim ce va veni la cat de rai sunt oamenii...EI nu imi provoaca teama indiferent cat de rai ar fi sau de ipocriti .. din pacate in aceasta lume traim.. rautate ..egoism interes si goana dupa bani ....VA VENI ACEA ZI CAND FIECARE DINTRE NOI VOM PRIMI RASPLATA CUVENITA....

    RăspundețiȘtergere
  11. buna dimineata... felicitari pentru articolul din blog... as face doar o mica remarca: frica poate fi controlata daca stii sa-ti educi subconstientul... e este o reactie de autoaparare dictata de subconstient... daca ai sa te gandesti cu fruca fricos vei ramane... stiu pe cineva care avea oroare de serpi si soparle, pur si simplu lesina la vazulacestora... acum creste vipere si le manuieste fara nici un fel de teama....

    RăspundețiȘtergere
  12. Upsssssssssssss FRICA nu prea cunosc acest cuvint mie frica numai de Dumnezeu ,el poate face din noi orice,in rest pt mine e posibil si nu cunosc FRICA

    RăspundețiȘtergere