Suflet schiop

           Imi amintesc o poezioara  a  Elenei Fargo in care era vorba de un catelus schiop pe care il numea"cuciu schiop", cadea mereu in joaca lui cu ceilalti ...handicapul il facea sa-si desfasoare cu greu viata de zi cu zi...
      Ileana Vulpescu spunea asa in "Arta conversatiei" :

"Gândeşte-te că defectele psihice zac numai în suflet. Îţi dai seama ce infern trebuie să fie într-un suflet şchiop sau chior sau amândouă la un loc, sau câte vrei?"...stau sa ma gandesc  cum ajung unele suflete in  astfel de situatii? Cat trebuie sa suferi, ce trebuie sa  sa ti se intample sa ajungi  sa nu mai vezi cu  sufletul, sa nu mai auzi cu sufletul? pentru ca vocea lui mie mi se pare foarte importanta in deciziile pe care le luam vis-a-vis de noi, de cei din  jur... E bine sa  tinem cont de un lucru- oamenii ajung  sa -si parasesca prietenii doar pentru  aceste defecte  sufletesti ...nu pentru cele fizice...

    Am sa dau copy paste la o povestioara cu talc....imi place morala ei....

Povestea catelusului schiop

În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”

Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ … şi apoi întreabă: “Aş putea vedea căţeluşii?”
Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia!

Băieţelul întreabă: “De ce căţeluşul astă şchioapătă ?” Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa! “Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas. “Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”

Copilul s-a suparat şi a răspuns: “Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”

“Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”

Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”

Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”

Morala:
În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat, este acela care ramane, în timp ce ceilalţi… dispar!

Sursa povestioara
 http://sasu.fairtopic.com/t1592-povestea-catelusului-schiop