Ziua Cameliei

Am ales azi sa vorbesc despre ziua Cameliei,am avut placerea sa prind in perioada cat am stat la ea si ziua ei de nastere,daca a mea tocmai trecuse si darul ei a fost biletele de avion dus intors dar nu numai,pentru ca v-am povestit la sosirea mea la Imola ma astepta o tinuta de ocazie pentru botezul la care am participat,o tinuta care cuprindea atat imbracamintea de la biserica dar si cea de seara de la restaurant...care culmea mi s-a potrivit perfect!
Camelia este asa cum se vede in fotografii o fata care nu arata varsta,o fata moderna,se imbraca cu haine de la brend-uri tari pe piata,e greu sa alegi un cadou care sa-i fie pe plac,dar,pentru ca fusesem la San Marino cu cateva zile inainte de ziua ei,in alegerea cadoului m-a ajutat si ea(indirect,evident!) ,langa terasa restaurantului  unde am ales sa mancam,era o bijuterie care tare ne tragea cu ochiul ,si ce credeti?ne-am scuzat in fata lui Marizio ca mergem la toilette sa ne spalam pe maini si dupa accea am coborat la bijuterie,Camelia vazuse o bratara care ii placea mult, am insistat s-o platesc eu si sa ramana cadoul meu de ziua ei,hmmm!!!!cu mare greutate a acceptat,a obiectat ca i-am adus o garnitura de cercei si inel cand am venit la ea...si ca vezi Doamne e suficient atat,cum sa fie suficient?? pentru Camelia nu mi se pare nimic prea mult!Ea este mai mult decat sora mea si as imparti cu ea totul,chiar i-am propus sa vina cand se va satura de Italia sa locuiasca cu mine la casa de la Negresti-Oas...rezonam perfect,ne intelegem din priviri si  simtim cand una dintre noi e suparata ,chiar si la telefon...mai zilele trecute m-a sunat si dupa cateva schimburi de cuvinte ma intreaba:"esti cam tristuta...ce-i cu tine?"...am acuzat vremea,desi,cred sincer ca ma apucase dorul de ea...ea e mereu plina de viata,nu gazduieste sentimente de tristete decat arareori si atunci doar pentru scurta vreme...

Dar, sa trec la imagini,ziua ei am sarbatorit-o de altfel la restaurant in proxima duminica,dar pentru ca ea are doua prietene bune,ele s-au infiintat in ziua cu pricina cu flori si cadoul lor,astfel incat s-a sarbatorit si acasa...

Murizio a fost cel care a facut tortul iar  pe tort scris in traducere"la multi ani ,minunata doamna"erau si doua sageti ,daca observati ,una indica 25 ani alta 52...sunt edificatoare,pentru ca desi ea implinea 52 de ani sufletul ei este tanar ca la 25 de ani....ea chiar este o fiinta minunata!

Imaginile de la restaurant sunt mai putine,ce mi-a placut mie in mod special,a fost intrarea plina cu flori,iar restaurantul era unul intim,cu decoratiuni pe pereti care dadeau senzatie de interior al unei sufragerii  dintr-o casa imensa...acolo, am avut in meniu fructe de mare...data trecuta cand am fost,tocmai in duminica cand am plecat ,luasem pranzul exact in aceeasi locatie si tare mult mi-au mai placut felul in care au fost preparate fructele de mare,desi eu pana atunci chiar refuzasem sa mananinc asa ceva,in Franta s-au rugat de mine toti sa gust,nici vorba,nu-mi placuse nici macar aspectul lor,ei! dar aici s-a schimbat treaba...aratau grozav,nu-i asa?

Nu stiu daca v-am facut pofta ori ba...cert este un lucru,mie imi ploua in gura acum cand revad imaginea cu tortul care se topea in gura de bun ce era...dar,gandindu-ma ca am inceput o cura de slabire...nu!!! nici vorba,nu cochetez cu astfel de ganduri,nu vreau tort!lasa sa-l manince cele care n-au probleme cu talia lor! :))

Iar daca pot sa invidiez pe cineva pentru ceva este numai pentru acest lucru! ce fericite sunt fiintele care pot manca tot ce le trece prin cap si nu se ingrasa! :(