marți, 29 iunie 2010
Un ceai si o poveste...
In primul rand doresc sa adresez cuvinte de bine si de sanatate tuturor celor care poarta numele celor doi sfinti Petru si Pavel,dar si derivatelor acestora,sa fie iubiti si fericiti!iubire si rasfat si o dedicatie muzicala - Andra!
Dar,pentru ca azi am primit pe e-mail o poveste aproape incredibila,dar deh! si fictiunea porneste de la realitate...nu-i asa?????ca atare poti sa stii?
Am sa-i dau copy paste pentru ca morala m-a sensibilizat...
Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea, care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.
Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o
fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca
dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.
Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat
intalnire in New York , in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.
Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana.
Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urata si imbatranita. Voi ce ati fi ales? Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna urata cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:
- Vii cu mine, soldat?
Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In
timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:
- Buna ziua - si a invitat-o la cina.
Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in
verde, care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.
sursa foto:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ceremonia_ceaiului
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Draga Tasha
RăspundețiȘtergeresuntem 5 frati, 2 fete si 3 baieti.
Doi dintre fratii mei se numesc Paul si Petru, azi e ziua lor de nume.
Uau , ce poveste...sunt foarte impresionata , crede-ma!
RăspundețiȘtergereUf,bine ca nu am fost eu soldatul!!!
RăspundețiȘtergereSa ne mai scrii din astea draga mea Olga!
Video cipul si Andra sunt tare plăcute!!!
O după-amiază plăcuta!
eu as vrea un film pe baza acestei povesti.....
RăspundețiȘtergereToata viata trebuie sa luam decizii...Greu de facut alegerile bune intotdeauna...
RăspundețiȘtergereTe imbratisez draga mea !Frumoasa povestirea.
Grozava poveste!Merita decorat acest soldat pentru sufletul sau extraordinar .
RăspundețiȘtergereFrumoasa poveste! O grea alegere pentru bietul soldat, dar Domnul l-a rasplatit pentru cinstea si sufletul lui sensibil.
RăspundețiȘtergereEla,draga mea,numai bine sa le dea D-zeu!!!!te pup!
RăspundețiȘtergereAnamaria,asa mi-am zis si eu ,de aceea am postat-o! :)
RăspundețiȘtergereMariana,ma bucur ca ti-a placut,o sa mai scriu...:)
RăspundețiȘtergereMonica,da! ar fi o treaba buna!:)
RăspundețiȘtergereElena,asa e...greu uneori... :(
RăspundețiȘtergereMiki,hai ca m-ai facut sa zambesc,te pup draga mea!
RăspundețiȘtergereMarada,chiar asa!!!:)
RăspundețiȘtergereNumai la americani se putea întâmpla...
RăspundețiȘtergere