Cam greu cu jurnalul de Italia,scris din amintiri,pentru ca asa cum va spuneam in articolele mai vechi,am vrut ca timpul petrecut acolo sa-l folosesc in chip diferit decat acasa...si de altfel asa a si fost,nu prea aveam timp de stat pe net,eram mereu plecate,ba incoace ,ba incolo,seara mai intram putin sa salut fetele mele pe messenger si cam atat,ne tranteam apoi pe canapelele din salon sa urmarim un film si povesteam ba despre una ba despre alta pana ne apuca somnul...dar voi urmari sirul fotografiilor facute si astfel voi derula incet intamplarile...
In primele zile am avut un ghinion ,am iesit in parc cu catelusa lui Camelia si pentru ca eram cu ochii pe ea,ca tocmai intalnise un "baietel"cu care se juca am calcat gresit,m-am dezechilibrat si am cazut pe genunchiul stang,am simtit o durere groaznica,la inceput am crezut ca mi s-a fisurat osul,era o durere muta care imi luase tot cheful de iesit,ba mai mult incepuse sa mi se umfle piciorul,am stat 12 ore cu gheata la genunchi,dupa care a mai cedat l-am masat cu unguente care mi-au mai luat din durere ,Camelia m-a doftoricit cum stia ea mai bine si dupa o saptamana am inceput sa calc normal pe picior,dar asta nu insemna ca nu am iesit,am facut plimbari cu masina...pentru ca nu-i asa...avea dreptate Camelia care spunea "n-o sa te tin in casa...hai ,misca piciorul,asa cum poti",m-am deplasat mai greu...dar am scos-o la capat in cele din urma...asa ca multe fotografii sunt facute din masina,nu puteam sa nu impartasesc cu voi frumusetile care imi bucurau ochii...
Deci, cum Marea Adriatica e la 50-60 km de Imola,ne-am dus la cateva plaje private ,am ramas surprinsa de curatenia exemplara,nu vedeai mizerii ,alge,scoici pe malul marii,noaptea curatau totul,era mai mare dragul sa calci pe nisipul fin...La Ravena mi-a placut enorm faptul ca de la strada la plaja treceai printr-o padurice de conifere,brazii aveau o inclinatie spre strada din cauza curentilor marini,ziceai ca vor s-o ia din loc,stranie imaginea...
draga Tasha ce bine ca ne impartasesti momentele din Italia, imaginile sunt minunate, imi pare rau de accident si ma bucur ca l-ai trecut cu veselie:))
RăspundețiȘtergerePuteam altfel?categoric nu!!!! am trecut cu zambetul pe buze peste tot,desi recunosc ca ma durea ingrozitor in primele doua zile...dar totul porneste de la creier,il pacaleam spunandu-mi"trece,nu e grav"...si pas-pas,calcam pe el...
RăspundețiȘtergereTe pup si te imbratisez raza de soare!
foarte frumos
RăspundețiȘtergerepoate ajung si eu anul acesta
:)
Hahahahaaaa..ce ai invatat-o sa spuna? De mama sau de sfinti? :))
RăspundețiȘtergereFrumos la Adriatica...o baie nu te tenta? :D
Apoi,eram in apa, draga mea,dar e cam la distanta poza...ca nu mai am dimesiunile 90-60-90...:))
RăspundețiȘtergere