Din nou acasa....

Dupa o sedere de o luna de zile in Italia iata ca azi am revenit in tara....
Am avut parte de o luna de vis,o luna de rasfat...fara ganduri si apasari,e minunat sa stii ca cineva te pretuieste si tine cu adevarat la tine,iti umple sufletul de bucurie si parca ai vrea ca bucuria sa nu ia sfarsit niciodata...dar,toate lucrurile bune si frumoase tin putin,mai trebuie sa se si termine,ca prea ar fi bine pe lumea asta daca am tine-o asa mereu,nu-i asa?  
Italia,dar mai ales nordul ei,e minunat,vegetatia,natura,e superba,iti vine sa te inchini in fata ei,s-o saluti cu plecaciune,asa cum i se cuvine,asa cum de altfel o pretuiesc si locuitorii zonei.Am vazut-o in toata anotimpurile si m-a fascinat mereu,mi-am dorit mereu sa revin ,cum altminteri am si facut...
Am facut o multime de fotografii,o sa le postez in articolele care vor urma,dar asta dupa ce imi voi repara aparatul foto,care s-a suparat pe mine ca am fost necrutatoare cu el la Venezia,l-am zapacit de tot ...am vrut sa cuprind totul...hehehe!!! ba mai mult am vrut sa ramanem acolo peste noapte la hotel asa mult ne-a placut...maine il voi duce la reparat si voi descarca pozele,sper sa nu fie probleme mai mari si sa fi pierdut cumva imaginile...:(
Azi insa am vrut sa fac o marturisire,sa spun ca mi-a fost dor de toti,de toti cei care sunt in lista mea de blogroll si am dorit chiar daca am venit cu mana goala in acest articol sa va salut si sa va spun ca va pup si va imbratisez si abia astept sa va citesc! :)
Am ales insa o poza din PC-ul meu,pentru ca draga de Camelia,m-a rugat sa va salut si din partea ei,sa salut Romania pe care o iubeste chiar daca acum a ales sa locuiasca in Italia...e o poza facuta anul trecut in august cand ea a fost la mine in vizita,o poza facuta la biserica din lemn din sec. al XVII-lea,biserica din Lecanta de Oas,care se afla la Muzeul Satului Osenesc,unde eu am functionat vreme de 20 de ani...