Blog premiat

RadioTasha

miercuri, 30 iunie 2010

Am iubire de dat sau de luat?

Ieri, intamplator, facand o plimbare prin oras, am ajuns in dreptul portii unei prietene vechi, ii pierdusem numarul de telefon si parca in acel moment mi se facuse un mare dor de ea...nu eram singura, eram insotita de o alta amica, o vecina de-a mea...dar eram bantuita de dorinta de a suna la poarta sa-i cer pur si simplu numarul ca deh! urma sa imi anunt vizita in alta zi...ca atare, am sunat, mi-a deschis poarta, placut surprinsa de dorinta mea, de a o cauta...m-am scuzat ca suntem in graba, ...si nu pot intra(mi se parea ca nu se cade sa pic cu un musafir asa pe nepusa masa...vorba ceea- papara-paparei...) dar, ea a insistat si in cele din urma am intrat.
Femeia despre care va povestesc, n-a fost niciodata casatorita, dar pot sa spun ca desi n-a avut parte de iubire, a dat tot ce-a avut ea mai bun  celor  de care s-a atasat...
Vorbind cu ea am ajuns la o concluzie - ca iubirea inseamna renuntarea la orice forma de egoism, daruire totala si important e sa stii cu ce fel de inima stii sa ceri sau sa dai...ea cred ca a ramas o colectionara de suflete, de bunuri si de amintiri...de ce spun asta?...o stiu de multi ani...mi-era draga si mie cand imi este drag cineva, dau tot ce stiu ca-i face placere acelei persoane, chiar daca acel bun imi este f. drag si mie...ieri am avut o mare surpriza...in urma cu 25 de ani,ii dadusem o carpeta cadou...mi-o admira mult de fiecare data cand venea la mine, ntr-o zi am facut-o sul si i-am oferit-o..."nu se poate,mi-a spus ea....nu pot s-o primesc...lasa ca o admir la tine.." eu insa am insistat si in cele din urma a acceptat darul...pe vremea ceausista vreau sa va spun ca nu prea gaseai la liber asa ceva, se comercializau pe baza de pile si cunostinte, iar sotul meu era atunci ofiter la militia economica, si sincer, eu reuseam su usurinta sa cumpar cam ce-mi doream,am fost privilegiata ...trebuie sa recunosc.
Ei !! Si ce credeti...?? vorbind despre una alta...imi spunea ca si-a cautat ceva bluze mai flu-flu,prin magazine dar n-a prea gasit pe gustul ei,si ce sa zic...eu m-am oferit imediat, stiind ce gusturi are sa-i fac cadou una...in acel moment ea a spus:
-uff! Olga stii cate lucruri am de la tine....
zic:
-da, dar si eu am multe amintiri  dragi cu  tine...si chiar lucruri dragi...
la care ea spune:
-iti amintesti carpeta acea cu frumoasa pe care mi-ai dat-o cadou?
Am facut putin efort...si mi-am adus aminte...
-da! parca da...
-vino te rog putin cu mine...imi spune ea si o insotesc in camera alaturata...unde pe jos era carpeta primita de mine...am ramas stupefiata, isi schimbase totul in casa, modernizase, arata grozav casa...dar carpeta o pastra...
-nu pot sa cred!!!!!!! i-am spus...s-o pastrezi atatia ani?
-era un dar de la tine, facut cu drag si l-am simtit aproape tot timpul....mi-a spus ea...
Am avut sentimentul acela de multumire, de fericire chiar...greu de inteles pentru cei care nu l-au simtit niciodata, de nepretuita usurare ca poti fi totul pentru cineva facand un gest  chiar foarte mic la un moment dat...unii din pacate liciteaza sentimentele, dau acolo unde primesc mai mult...dar va intreb, cand va simtiti mai fericiti? cand dati sau cand luati?
Eu zic ca nu poti niciodata sa primesti indeajuns, ba mai mult sa primesti totul....in schimb poti sa dai totul si sa ajungi in acest fel sa fii fericit!

13 comentarii:

  1. Ce intamplare , Olga! Impresionant! Doamna aceea intra in categoria aceea draga mie , a prietenilor despre care nu mai sti absolut nimic 10 ani si in prima zi de dupa 10 ani ii suni si ai senzatia ca te-ai despartit ieri...
    Pretuieste-o!

    RăspundețiȘtergere
  2. Întrebarea din titlu este existenţială, din punctul meu de vedere. Şi zic eu că avem şi de dat, de dăruit, dar şi de luat, de primit... Zi bună, Tasha, gânduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu cred sa-mi fi dorit ceva si sa nu fi reusit pana la urma sa obtin acel lucru, ciudat era ca dupa ce-l obtineam, bucuria nu era atat de mare pe cat ma asteptam.Am observat , insa, ca atunci cand ofer ceva si persoana respectiva se bucura de darul primit, satisfactia mea este mult mult mai mare.Cred ca bine sa oferim fara sa asteptam vreo rasplata.

    RăspundețiȘtergere
  4. Asa e,draga Anamaria,o pretuiesc,azi am vorbit cu ea la telefon si am perfectat o intalnire,o iesire la o terasa,ca sa depanam amintiri...ca avem ce ,s-au cam adunat!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cristian,asa e,ai mare dreptate!

    RăspundețiȘtergere
  6. Miki,asa e omul vrea mereu mai mult si mai mult!:)

    RăspundețiȘtergere
  7. O poveste minunata...

    Istorioara carpetei, pe langa faptul ca e un simbol, al arcului peste timp, demonstreaza ca atunci cand tii cu afevarat la cineva, oriunde te duce viata, orice faci, orice schimbi, pastrezi si ceva neschimbat, afectiunea pentru acea fiinta si pentru lucrurile sale/pentru darurile lui/ei de suflet(care i prelungesc prezenta, oriunde ar fi...)

    Important e ca ramane aproape de inima.

    (Mi s-a intamplat si mie de multe ori. Si sper sa mi se mai intample.)

    Multumesc pt. alaturarea pe blog!

    Felicitari pentru subiecte!

    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  8. Esti o persoana deosebita... ai multe de oferit si asta se vede dupa felul tau, de a vedea lucrurile.

    RăspundețiȘtergere
  9. P.Ionescu,multumesc mult si eu ca ti-ai facut timp sa ma citesti! zile vesele sa ai draga mea!:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Denisia,multumesc,apeciez cuvintele tale!:)

    RăspundețiȘtergere
  11. O poveste interesantă..
    Să aveţi o dimineaţă frumoasă
    doamna Olga!
    Vă pup şi îmbrăţişez cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
  12. Elena,te pup si te imbratisez si eu...:)

    RăspundețiȘtergere
  13. Mi-a placut mult povestioara. Mi-aduc aminte, se spune ca "ne ducem zilele cu ceea ce primim, ne cladim viata cu ceea ce daruim".

    RăspundețiȘtergere