Prima zi....

Provocata de Lillee sa vorbesc despre "prima zi" am acceptat cu placere ideea pentru ca amintirea acelei zile este ca un balsam pentru mine acum cand el nu mai este...
Parca intr-un articol mai vechi va povestisem eu ca mergeam ingandurata pe strada cand dintr-un gang iese o masina si se opreste exact la picioarele mele,evident ca m-am speriat foarte tare...si n-am putut sa nu ma manifest ,strigandu-i furioasa:
-esti nebun ?vrei sa ma calci?
Hmm!!..si ca sa vezi ca uitandu-ma mai bine vad ca la volan este un baiat cam la 25 de ani,frumusel foc care ma analiza ca pe un peste,de jos pana sus,de parca nici nu auzise ca-l facusem nebun...la un moment dat,dupa ce eu deja trec de masina imi zice:
-te-as calca eu...dar nu cu masina...
Imi zic in gandul meu "uite,frate si obraznic pe deasupra! hm!!"
In fine,a doua zi ma duc la politie ca tocmai faceam scoala de soferi si trebuia sa facem 4 ore de coordonarea circulatiei cica,adica ce insemna asta?sa stai alaturi de un lucrator de la circulatie si sa vezi ce trebuie sa faci cand te opreste politia in trafic...
Asa...dar,cand sa urc treptele cu cine ma intalnesc?cu un fost coleg din invatamant,sotul unei prietene care intre timp fusese recrutat ca ofiter de MI,si cine credeti ca il insotea?...hehehe!!! taman baiatul cu masina...:)
Bucurosi de revederea cu fostul coleg,ne imbratisam ,ne pupam si el da sa-mi prezinte pe colegul sau:
-Olga,iti prezint pe colegul meu de birou....
-Se pare ca ne cunoastem,tocmai era sa ma calce ieri... zic eu.
-Imi cer scuze domnisoara,am fost badaran,dar crede-ma in acel moment asta am simtit,zise el si ma privea intr-un fel anume,vadit admirativ... iar eu ma rosisem de placere...:">  imi amintesc ca eram intr-o ie de borangic veche,veche dar cam transparenta,o primisem de la o tanti de-a mea ,o foarte buna prietena de-a mamei,fusese a ei in tinerete...si eram asa mandra de ea,imi venea perfect si de cate ori o luam pe mine intorceam privirile barbatilor(tare se mai purtau pe atunci...).
In fine,ne despartim...dar simt cum el ma urmareste cu privirea,intorc capul si ne intalnim din nou privirile...am stiut din acel moment ca el va fi al meu,exista acel moment de revelatie in viata fiecaruia,cand pur si simplu D-zeu aproape iti spune- el este alesul tau....ei! asa a fost si cu mine.
A doua zi m-am trezit cu prietena din tinerete la mine,si cum nimic nu este intamplator in viata...am stiut ce va urma...ea mi-a spus ca va veni sotul ei s-o ia cu masina de la mine la ora 16 cand iese de la politie...hehehe!!! dar credeti ca a venit singur? ...nu!!! ati ghicit...a venit cu cel care peste 2 saptamani urma sa fie sotul meu.
Dupa ce au stat cateva ore bune la mine,am glumit,am ras,eu i-am servit si cu mancare ca deh! trecuse vremea si ei veneau de la lucru...trebuie sa va spun ca mama mea D-zeu s-o ierte gatea grozav de bine,o lauda toata lumea,astfel incat s-a produs "chimia" si intre ginere si prezumtiva soacra,sotul meu  o tinea numai in laude...si deh! mama era topita si dupa vorbele lui si dupa cum arata.Cand au plecat mi-a tras un sarut asa,de parca nu era nimeni langa noi,eu m-am rosit toata,dar n-am protestat...ca-mi placuse...:">  mi-a spus:
-te caut maine...