Gandeste-te,n-ar fi pacat...

Dragilor,sa va spun ceva...azi era poezie pe blogul meu....si-am uitat...noroc cu o bloggerita -Anana,de pe blogul lui Anis care m-a intrebat"Tasha,azi nu trebuia sa fie poezie pe blogul tau?"...pfai!!! cum am uitat!!! :)dimineata am scris articolul si am plecat in oras cu cumnata mea,sa-i rezolv niste probleme,apoi m-am gandit sa intru si sa postez din nou....dar am dat iama prin blogosfera...am citit,am citit...am facut comentarii pe blogul lui Anis ca ma enervase un anumit personaj...si uite,am ajuns abia acum sa gasesc poezia draga mie...

 Gândeste-te, n-ar fi pacat...

Magda Isanos


Invata-ma cu ce sa-ncep intai

si-n care vorbe-anume tuturor

sa spun ce-albastru-i ceru-n ochii tai,

si cum, de-atatea lumi luminatori,



pe gura ta surasu-i ca un soare;

ei poate niciodata n-or sa stie

din fiecare clipa trecatoare

cum ne-am durat noi cate-o vesnicie



iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glas

iti cânt atatea cantece când spui

cuvinte ce pe buzele oricui

niste cuvinte simple-ar fi ramas.



Invata-ma cu ce sa-ncep si cum

sa-i spun aceste-i lumi cat mi-i de draga

ca te-a nascut, cu truda ei intreaga,

pe tine, bucuria mea de-acum.



Ea, poate, niciodata n-o sa stie

c-a inflorit în flori si-a curs în ape,

ca din pamânt si sura vesnicie

sa mi te-aduca, -asa cum esti, aproape;



si, fiindca-o sa murim si noi odata,

gandeste-te: n-ar fi pacat sa moara,

cuprinsa-n noi, atata primavara,

si dragostea cu inima deodata?...



De-aceea, spune-mi cum sa-ncep anume,

si eu voi scrie toate, fir cu fir,

ca dispretuitori de cimitir,

sa ne iubim de-a pururea pe lume.