O poanta...una de-a mea din Ardeal...

Am auzit azi o poanta de-a noastra din Ardeal...hai s-o pun si pe blog sa va fur cateva zambete!:))




- Mai Vasalie, da-mi împrumut un chil de palinca pâna ce-oi face-o pe-a me.

- Ia, mai Ioane, ca doar suntem pretini.

Ion, dupa doua zile:

- Mai Vasalie, mai da-mi un chil de palinca, ma, ca n-am reusit s-o fac pe-a me.

- Ia, ma Ioane, c-o s-o faci azi, mâne si tu.

Ion dupa o saptamâna venea spre poarta luiVasalie care era la masa cu Maria lui.

Vasalie îi zice lu' nevasta-sa:

- Tu, Marie, daca vine la noi, zi-i ca nu-s acasa (si se baga sub pat).

Vine Ion si zice:

- Ziua buna, Marie!

- Ziua buna, Ioane.

- Apai, Vasalie une-i?

- Nu-i acasa, zice ea.

- No, eu am vinit cu ale doua chile de palinca si cu înca o jumate sa ne cinstim ca-ntre pretini din palinca noua.

Daca Vasalie nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.

Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat si s-apuca Ion de ... Maria.

Vasalie de sub pat aude, simte oarece si cugeta adânc:

'Tu-i mama ei de treaba , Ce sa fac ? Pusca am, cartuse am,cureaua-i lata, dar nu-s acasa!!!
Si un clip cu pusca si cureaua lata....:)