Aseara am avut o stare proasta...imi zvacnea capul,am simtit nevoia sa ma intind,dar nici intinsa n-am scapat de acest supliciu...mi se intampla cam rar,dar uite ca mai simt si eu ca am cap,asa din cand in cand...ca in rest dupa cum se vede cam plutesc uneori cu voia mea,ma las prada viselor si iluziilor...ba mai mult de-o vreme ma hranesc si cu visele altora,citesc unele bloguri care emana atata caldura,atata daruire sufleteasca,ca nu poti decat sa iei din lumina lor...sa te incarci cu focul si pasiunea care-i mistuie,poate eliberandu-se de aceasta vapaie,transmintandu-ne noua emotiile se simt mai degajati,mai liberi,pentru ca mi se pare ca murim incet ,incet cand nu mai gasim calea spre exprimare.Ferice de cei care o gasesc,este o adevarata terapia.Suferim cand avalansele sentimentale nu gasesc calea concretizarii,materializarii,poate tocmai de aceea atunci cand simtim ca sufletul nostru este rupt in bucatele si se afunda incet in bezna,cautam sa ne agatam de cel mai mic firicel de speranta...ca-n mitul lui Sisif...nu renuntam,chiar daca simtim uneori zadarnicia eforturilor noastre,luptam cu muntele,dar,descoperim pe parcurs frumusetea muntelui pe care il urcam...am invatat pe pielea mea ca suferinta si disperarea m-au inaltat,m-au luminat ,nu intamplator se spune ca fericirea nu este atat de apta sa ne invete pe cat ne invata suferinta..Abia trecand prin toate astea am realizat cat sunt de puternica si cat pot duce.
Poate suferinta m-a invatat sa-mi gestionez trairile,sa nu mai iubesc atat de mult,sa ma mistui doar in sentimente pe care le pot duce,sa stau cuminte in banca mea si sa nu ma antrenez in nebunia vietii asteia in care toata lumea e disperata dupa un confort rapid si sigur pe toate planurile.Imi permit doar secunde de reverie,atat cat sa pot sa merg mai departe,imi pacalesc sufletul,ma mai pierd in iluzii din cand in cand chiar daca stiu ca ,clipa implinirii nu va sosi niciodata.Poate am cerut prea mult de la oamenii care au insemnat ceva pentru mine,cand dorintele nu s-au putut materializa,am ramas cu dezamagiri ,poate visele mele n-au fost in concordanta cu realitatea,nu-i condam pe ei,ma condam pe mine ca n-am fost destul de realista.Dar ce te faci cand dai peste o fiinta asa ca mine,visatoare si romantica?Fugi de rupi pamintul! firesc!
asa au facut si altii...doar ca iubirea e un perpetuum mobile,nu stii niciodata cand da peste tine...poate chiar atunci cand o astepti mai putin...si sa nu uitam ce-a spus Marin Preda"...unde dragoste nu e,nimic nu e..."
Sa aveti un weekend plin de iubire alaturi de cei dragi voua.. va las cu Gheorghe Gheorghiu....e minunat!
Am simțit nevoia să îți dau un fragment mai lung din Biblie, învăţătura apostolului Pavel despre Dragoste şi bunurile ei, exprimată în cele 13 puncte ale capitolului 13 din Întâia Epistolă către Corinteni, care are legatură cu citatul lui Marin Preda, de altfel, acesta inspirându-se de aici: "1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. 2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. 3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. 4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. 5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. 6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. 8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; 9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. 10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. 11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. 12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. 13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea".
Monica,a trecut,toate trec,insa aseara mi s-a parut ca e prea mult....prea apasator,de aceea nici n-am mai fost in stare sa scriu ceva pe 100ro....am vrut sa citesc dar nici asta n-a mers...n-a mers nimic!
Draga mea dragă, indiferent că unii cred sau nu, eu chiar sunt fericită, am găsit fericire şi împlinirea alături de Cristian Lisandru. Mă respectă şi mă iubeşte, iar asta mă determină să spun fără ipocrizie că sunt cu adevărat fericită, că iubesc şi sunt iubită.
Am citit postarea ta, te-am regăsit plină de melancolie, răzbate melancolia prin toţi porii cuvintelor.
Şi eu mă întreb deseori dacă nu cumva cer prea mult de la cei din jur, de la cei dragi mie.
Important este că eşti înconjurată de oameni frumoşi la suflet.
Draga mea dragă, indiferent că unii cred sau nu, eu chiar sunt fericită, am găsit fericire şi împlinirea alături de Cristian Lisandru. Mă respectă şi mă iubeşte, iar asta mă determină să spun fără ipocrizie că sunt cu adevărat fericită, că iubesc şi sunt iubită.
Am citit postarea ta, te-am regăsit plină de melancolie, răzbate melancolia prin toţi porii cuvintelor.
Şi eu mă întreb deseori dacă nu cumva cer prea mult de la cei din jur, de la cei dragi mie.
Important este că eşti înconjurată de oameni frumoşi la suflet.
Ma bucur mult pentru tine Geanina,crede-ma!STIU CUM ESTE SA FII IUBITA,iti vine sa strigi in gura mare,mi se pare firesc! Sa dea Domnul iubirea voastra sa fie fara sfarsit! Te imbratisez si te pup!>:D<
Sunt şi zile din astea, Tasha. Eu le spun urâţele-gri. Zile de cenuşă, când nimic nu are relief. Dar trebuie să te contrazic vehement. O să râzi, dar revirimentul romantismului e puternic. Din ce în ce mai mulţi oameni cu care discut s-au săturat de femeia masculinizată, de afaceri, cu creier economico-financiar, în permanentă competiţie, dură şi inflexibilă. Mulţi tânjesc după femeia normală, iar dacă are şi un strop de romantism, consideră că le-a pus Dumnezeu mâna-n cap. Nu înfloresc deloc. Am auzit un bărbat de 50 de ani spunându-i femeii iubite "eşti cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în viaţă şi te rog să nu te schimbi". Întâmplarea face s-o cunosc şi să ştiu că e o romantică incurabilă, cu multe eşecuri din acest motiv. Şi omul ăsta nu e singurul. Şi pe-aici, pe meleagurile lui Moliere şi prin biata Românie, unde, la nivel sufletesc se schimbă lucrurile. Încet de tot, dar se schimbă.
Tasha scrie cu aceeasi caldura cu care ne-a obisnuit... Ai spus "weekend placut alaturi de cei dragi voua" si eu sunt la tine pe blog :) De ce? Pentru ca mi-esti draga, si nu vorbesc aiurea. Te imbratisez!
Vocea-de-departe,banuiesc,asa o fi,de o vreme am cam rupt contactul cu lumea,m-am inchis in carapacea mea,ies foarte rar din casa,pentru cumparaturi si cam atat.La sfarsit de saptamana mai fac un drum la casa din Negresti,noroc cu netul ca mai schimb si eu vorbe cu lumea.Asta insa este contrar firii mele,se mai schimba oamenii...na! ce sa zic?
Cat de frumos poti scrie.. am ajuns intamplator pe blogul tau.. cautand pe google "ma hranesc cu visele altora.." pt ca asa mi-a venit deodata ;)) ciudat, dar asta e adevarul..
Anonimule, Multumesc c-ai avut rabdarea sa ma citesti si mai ales ca ai lasat un semn al trecerii tale pe aici.Ma bucur sincer cand ajung pe blogul mei oameni noi,chiar daca din graba ,mai uit sa las etichete la articol,etichete care directioneaza mult mai simplu cautarea prin Google.
Am simțit nevoia să îți dau un fragment mai lung din Biblie, învăţătura apostolului Pavel despre Dragoste şi bunurile ei, exprimată în cele 13 puncte ale capitolului 13 din Întâia Epistolă către Corinteni, care are legatură cu citatul lui Marin Preda, de altfel, acesta inspirându-se de aici:
RăspundețiȘtergere"1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea".
minunata melodia si o ascult intr o veselie...:)
RăspundețiȘtergereimi pare rau ca aseara ti-a fost rau, prietena dragaaaa:)
Multumim ca ne ajuti cu ce scrii tu:)
Multumesc Cora pentru citat,multumesc ca m-ai facut sa-l recitesc.
RăspundețiȘtergereSa ai o fi frumoasa ca sufletul tau.
Monica,a trecut,toate trec,insa aseara mi s-a parut ca e prea mult....prea apasator,de aceea nici n-am mai fost in stare sa scriu ceva pe 100ro....am vrut sa citesc dar nici asta n-a mers...n-a mers nimic!
RăspundețiȘtergereDraga mea dragă,
RăspundețiȘtergereindiferent că unii cred sau nu, eu chiar sunt fericită, am găsit fericire şi împlinirea alături de Cristian Lisandru. Mă respectă şi mă iubeşte, iar asta mă determină să spun fără ipocrizie că sunt cu adevărat fericită, că iubesc şi sunt iubită.
Am citit postarea ta, te-am regăsit plină de melancolie, răzbate melancolia prin toţi porii cuvintelor.
Şi eu mă întreb deseori dacă nu cumva cer prea mult de la cei din jur, de la cei dragi mie.
Important este că eşti înconjurată de oameni frumoşi la suflet.
Zile pline de iubire, draga mea dragă!
Draga mea dragă,
RăspundețiȘtergereindiferent că unii cred sau nu, eu chiar sunt fericită, am găsit fericire şi împlinirea alături de Cristian Lisandru. Mă respectă şi mă iubeşte, iar asta mă determină să spun fără ipocrizie că sunt cu adevărat fericită, că iubesc şi sunt iubită.
Am citit postarea ta, te-am regăsit plină de melancolie, răzbate melancolia prin toţi porii cuvintelor.
Şi eu mă întreb deseori dacă nu cumva cer prea mult de la cei din jur, de la cei dragi mie.
Important este că eşti înconjurată de oameni frumoşi la suflet.
Zile pline de iubire, draga mea dragă!
Ma bucur mult pentru tine Geanina,crede-ma!STIU CUM ESTE SA FII IUBITA,iti vine sa strigi in gura mare,mi se pare firesc!
RăspundețiȘtergereSa dea Domnul iubirea voastra sa fie fara sfarsit!
Te imbratisez si te pup!>:D<
Sunt şi zile din astea, Tasha. Eu le spun urâţele-gri. Zile de cenuşă, când nimic nu are relief. Dar trebuie să te contrazic vehement. O să râzi, dar revirimentul romantismului e puternic. Din ce în ce mai mulţi oameni cu care discut s-au săturat de femeia masculinizată, de afaceri, cu creier economico-financiar, în permanentă competiţie, dură şi inflexibilă. Mulţi tânjesc după femeia normală, iar dacă are şi un strop de romantism, consideră că le-a pus Dumnezeu mâna-n cap. Nu înfloresc deloc. Am auzit un bărbat de 50 de ani spunându-i femeii iubite "eşti cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în viaţă şi te rog să nu te schimbi". Întâmplarea face s-o cunosc şi să ştiu că e o romantică incurabilă, cu multe eşecuri din acest motiv. Şi omul ăsta nu e singurul. Şi pe-aici, pe meleagurile lui Moliere şi prin biata Românie, unde, la nivel sufletesc se schimbă lucrurile. Încet de tot, dar se schimbă.
RăspundețiȘtergereAm făcut desenul, sper să-ţi placă.
RăspundețiȘtergereTasha scrie cu aceeasi caldura cu care ne-a obisnuit...
RăspundețiȘtergereAi spus "weekend placut alaturi de cei dragi voua" si eu sunt la tine pe blog :) De ce? Pentru ca mi-esti draga, si nu vorbesc aiurea. Te imbratisez!
Vocea-de-departe,banuiesc,asa o fi,de o vreme am cam rupt contactul cu lumea,m-am inchis in carapacea mea,ies foarte rar din casa,pentru cumparaturi si cam atat.La sfarsit de saptamana mai fac un drum la casa din Negresti,noroc cu netul ca mai schimb si eu vorbe cu lumea.Asta insa este contrar firii mele,se mai schimba oamenii...na! ce sa zic?
RăspundețiȘtergereSa ai pace in suflet si in gind!
RăspundețiȘtergereImbratisari calde!
Multumesc mult Cerculet,l-am luat imediat!
RăspundețiȘtergereO sa-l atasez pe blog...:)
Lillee,ma emotionezi!>:D<
RăspundețiȘtergereSeara frumoasa!
Multumesc Mariana,la fel si tie!>:D<
RăspundețiȘtergereCat de frumos poti scrie.. am ajuns intamplator pe blogul tau.. cautand pe google "ma hranesc cu visele altora.." pt ca asa mi-a venit deodata ;)) ciudat, dar asta e adevarul..
RăspundețiȘtergereEsti un om special.. iti doresc numai bine ;)
Anonimule,
RăspundețiȘtergereMultumesc c-ai avut rabdarea sa ma citesti si mai ales ca ai lasat un semn al trecerii tale pe aici.Ma bucur sincer cand ajung pe blogul mei oameni noi,chiar daca din graba ,mai uit sa las etichete la articol,etichete care directioneaza mult mai simplu cautarea prin Google.