In final politia fiind alertata a gasit-o si femeia in cauza condamnata,intrebarea Lillei era:
"Cine naiba ar gasi 40.000 de euro si s-ar duce sa-i predea? Si acum, partea virtuoasa din mine ar spune: eu, eu! Pff, pe naiba. Normal ca i-as pastra!
Hai spuneti voi: i-ati returna? "
Draga Lillee,normal ca legea spune ca e vorba de insusirea bunului gasit -este infractiune,ca doar nimeni nu abandoneaza atata banet...sa fim seriosi!
Intrebarea mea e alta...cum poate un sot sa ascunda atatia bani fara stirea nevestii?ce soti sunt aia?
Mai ,inteleg eu sa aiba niste FSN-isti dar nu atatia ,frate!!!
Dar uite ce am patit eu...
Eram intr-o zi la piata,cumparam zarzavaturi,ma uit jos,vad ca luceste ceva,ma aplec...o bratara de 15 grame aur de 18 karate sub forma circulara...o iau...o tin in mana si sunt tentata sa intreb"cine a pierdut-o?"dar imediat imi trece prin gand ideea ca ar fi sarit mai multi sa spuna "eu...eu!",ajung la serviciu si-l sun pe sotul meu:
-Vasile,am gasit o bratara....
-De asta ne arde noua acum..??!!!!.imi raspunde el,fiind in constructie cu casa atunci si gandindu-se ca eu doresc sa cumpar acea bratara...
-Stai asa,n-ai inteles!...am gasit-o pe jos...in piata...ii spun eu.
-Un om de buna credinta o preda la Politie ,spune el de colo...ca atare...vezi ce faci!
-Barbate,adica cum?voi politistii cum aflati cui s-o returnati?
-Simplu!unii vin si reclama pierderea...
-Ok...am inteles,daca cineva va reclama,o ofer cu drag inapoi...daca nu ,nu!!!
Si,ia zi-mi daca nu vine nimeni sa reclame si totusi cineva va aduce un obiect la politie,ce se intampla cu obiectul respectiv?...intreb eu ...
-Se preda la Camera de corpuri delicte...zice el.
-Pai in cazul asta...o pastrez!
-Treaba ta...constiinta ta...faci cum crezi!
Si acum intreb si eu ca si Lillee...ce credeti ca am facut?:)
Eu spun că aţi păstrat brăţara o perioadă ,în cazul în care aveaţi doar o secţie de poliţie în localitatea dumneavoastră,altfel,nu văd ce şanse ar fi fost să găsească brăţara la orice secţie ar fi depus reclamaţia pentru pierderea bunului.Şi poate,dacă era frumoasă,elegantă,aţi păstrat brăţara sau aţi făcut-o cadou.
RăspundețiȘtergereAcesta este răspunsul meu.V-aştept să-mi oferiţi şi dumneavoastră unul...
La mine pe blog,bineînţeles.
RăspundețiȘtergereAi pastrat-o!
RăspundețiȘtergereMai astept comentarii si apoi va spun...:)
RăspundețiȘtergereLa cat te stiu eu de fasneata :), ai facut singura o investigatie si ai depistat cine era proprietarul bratarii...:)
RăspundețiȘtergereStau ca pe ace :((
RăspundețiȘtergereAlinuto,mai astept...mai astept alte comentarii...si apoi raspunsul!:)
RăspundețiȘtergereLillee,elibereaza-te! o sa-ti placa raspunsul!:P
RăspundețiȘtergereEu cred ca ai pastrat-o in asteptarea proprietarului.Daca ai fi predat-o , cu siguranta nu ar fi ajuns la destinatar.
RăspundețiȘtergereI-ai facut o poza si ai pus-o pe blog? :D Sau bratara din poza nu e cea gasita?
RăspundețiȘtergereNu e cea gasita draga Cora...:)
RăspundețiȘtergereMiki ,spui tu ceva...maine raspunsul meu...:)
RăspundețiȘtergerehmmm...tu erai persoana care pieduse bratara???:)) imaginatia mea a luat-o prea razna...alta alternativa...te-ai intalnit cu persoana respectiva sau stiai cui ii apartine...ba nu, ca altfel te duceai direct la persoana aceea si nu la sot...hmmm, altceva:D intelepciunea lui Solomon...au venit doua doamne, nu ati stiut cui sa-i dati bratara si ati spus ca o veti rupe in doua:)) ma dau batuta..nu stiu...astept raspunsul:))
RăspundețiȘtergereCred ca te-ai interesat la Politie, prin sotul tau, daca cineva a reclamat pierderea si ai restituit-o personal proprietarei.
RăspundețiȘtergereSi daca tot suntem la faze de genu, in urma cu 3-4 ani, eram cu mama, tot la piata :)), si cumparam cartofi. Acasa, curatand cartofi, intr-un cartof am gasit o verigheta de aur. Nu a inapoiat verigheta celui de la care a cumparat cartofii. Cartofii erau adusi din Suceava, cumparati de la taran din curt si ii vindea un rrom.
Poate cineva va citi aici si va vedea ca mi-am pierdut si eu un cercel destul de mare la Bulgari. Gasitorului ii ofer recompensa!
Raza de soare,am gasit bratara,nu stiam cui ii apartine...:)
RăspundețiȘtergereVeronica,chiar daca il duceai inapoi tiganului,poate nu el a pierdut-o poate cel care a recoltat cartofii...so?mai bine ai pastrat-o...eu am piedut un singur inel,asta pentru ca aveam un obicei acasa,in tinerete,nu ma puteam spala pe maini daca nu-mi scoteam inelul de pe deget,il scoteam si-l puneam pe chiuveta,ei!dar odata mergand la Bucuresti...am facut la fel in tren,deh!obisnuinta...si l-am lasat acolo...am revenit dupa citeva minute cand am realizat ca nu-l am...nu mai era...:(
RăspundețiȘtergereAstept cu sufletul la gura deznodamantul la intamplarea ta
RăspundețiȘtergereDiseara am sa povestesc totul.
RăspundețiȘtergereSi daca ai dat-o si daca ai pastrat-o, bine ai facut,intamplarea facand deja parte din desfasurarea lumii.
RăspundețiȘtergereEu as fi dat anunt la ziar:"Am gasit ceva." Preferinta mea este sa returnez direct apartinatorului obiectul gasit, nicidecum sa-i dau altuia -fie el si autoritate publica - norocul meu.
Dar nu pot sti ce ispite pot sa apara.
Imi place sa cred ca pot fi corect si in caz de ispita.
Mda,e bun procedeul tau...sa-ti spun ceva,fiica-mea cea mica isi pierduse la piata in Cluj portmoneul(era unul mare cu putini bani in el,ca era studenta atunci..deh!)era unul de firma,il adusesem eu din Franta arata grozav,inclin sa cred ca i-a fost "subtilizat",si culmea care era?nu faptul ca ma rog apartinea unui brand renumit si faptuil ca avea in ele permisul de conducere,carnetul de student si buletinul.A venit acasa foc de suparata trebuiau refacute toate...
RăspundețiȘtergereSi ce crezi?
La citeva zile,primesc prin posta un plic...ce crezi ca continea plicul?
Ai ghicit!
Actele ei!:)
Ce bucurie m-a incercat n-ai idee!Am zis in acel moment sa-i dea D-zeu autorului acestui gest multa sanatate si numai bine.
Si eu si sotul meu am ramas impresionati de gest...Deja demarasem actiunea de refacere a actele pierdute,noroc ca eram doar la faza cu buletinul....:)
Intimplarea cu banii pierduti, gasiti-furati si apoi investiti si la sfirsit recuperati, este din jud. Alba.Eu il cunosc personal pe d-l Galis, cel din poza cu banii gasiti, el fiind avocatul pierzatorilor, (Galis este din Sebes)sunt mindra ca a reusit sa faca dreptate in acest caz.
RăspundețiȘtergereReferitor la bratara , ma gindesc ce as fi facut eu? Mare cumpana... eu saracuta, la bani zic, si altii mult prea valorosi, la bani, masini, bratare... elicoptere etc.
Totusi nu mi-ar fi fost hazna sa tin acel obiect nici sa-l pun pe mina fiicei mele.
In concluzie, dat fiind ca sotul tau lucreaza in politie, daca am inteles bine, sigur ai gasit pagubita, prin metode politienesti si ai predat-o celei in cauza.
Heramariana,a lucrat...D-zeu sa-l ierte!a murit de leucemie acum 4 ani...la numai 50 de ani.
RăspundețiȘtergerePentru ca Ivan Vasarin spunea de anuntul la ziar,uite era o idee excelenta...nu mi-a trecut prin minte,mea culpa!
De predat la politie,n-am predat-o...ca ma gandeam ca nici eu nu as fi cautat acolo o bratara pierduta...si ca sa stea la acea camera cu obiecte "delicte",iar parca nu-mi venea s-o fac!...am tinut-o o vreme,timp in care am tot povestit ca am gasit o bratara in piata,daca cineva a pierdut-o o ofer inapoi cu placere,daca imi descrie cum arata...
Ei,nu s-a intamplat asa ceva...n-a aparut nimenio sa revendice bratara.
La un moment doream sa fac piscina peste anexa,suspendata... si-mi trebuiau bani multi...am vandut la consignatie bratara impreuna cu mai multe obiecte din aur,si-mi amintesc ca seful consignatiei(un cunoscut )mi le-a vandut fara valoarea vanzarii,deci am luat bani buni pe toate.
Asta e istoria bratarii...daca am gresit,am gresit,sunt sincera si marturisesc ca atunci mi-au prins bine bani...l-am considerat ca pe un dar de sus.
Asta nu inseamna ca am procedat asa si cu o suma foarte mare de bani impreuna cu un lant de aur cu cruciulita foarte gros... pe care un turist a uitat-o la mine la muzeu dupa ce mi-a platit niste obiecte achizitionate din magazinul nostru.Noroc ca l-am observat eu...l-am deschis nu avea niciun act,habar n-aveam cui apartine...dar eu fiind volubila de felul meu,leg repede discutii,i-am intrebat pe cei din autocar incotro se indreapta,mi-au spus ca spre Sapanta la cimitirul vesel(de altfel era o intelegere intre muzeul nostru si Sapanta sa sugeram ca obiectiv de vizitare,muzeul nostru ei,iar noi Sapanta)asa ca am pus mana pe telefon si am sunat primul post de politie-Certeze,seful de acolo era subordonat de-al sotului meu,l-am rugat sa opreasca un autocar cu numar de Bucuresti...si uite asa,am rezolvat problema.
Am mai gasit si alte obiecte prin muzeu..dar pe care nu le-am putut da inapoi ca pur si simplu nu am stiut cui apartin...turistii,erau fascinati de ceea ce vedeau ,faceau poze si uitau cite ceva prin casele din Muzeul in aer liber.
Imi pare rau pentru sotul tau, sa se odihneasca in pace!
RăspundețiȘtergerePentru bratara nu, ca de exemplu , acum , si eu as vinde-o, ca-mi trebuie multi bani: taxa fetei la facultate, urmeaza licenta ei si...nenorocitii astia de guvernanti ne mai taie din pensiile si asa f. mici.
Mariana,stiu cum e cu facultatea,eu le-am avut pe amindoua odata...un an diferenta intre ele,e adevarat ca traia si sotul meu atunci,ne mergea foarte bine...dar...tot a fost greu.
RăspundețiȘtergereDa...La asta nu ma asteptam. Frumos. Cred ca si eu as fi vandut-o daca as fi avut mare nevoie de bani, cum am acum.
RăspundețiȘtergerei-a gasit in gunoi, nu i-a furat..de ce nu ii baga la puscarie atunci si pe aia care mananca din gunoi?
RăspundețiȘtergere