De-ale tineretii valuri...

Offf,Lillee,cum imi dai tu mingea la fileu...imi amintesti prin postul tau despre o intamplare din tinerete...si acum o sa spuneti,off!!!Tasha,multe ti se mai intampla,sau vorba fetelor mele"numai tie ti se pot intampla atatea"...poate se intampla si altora dar,ori nu le povestesc ori sunt mai vigilente decat mine,care uneori cred ca tot ce zboara se maninca..
Asa...era in urma cu treizeci de ani povestea pe care o spun acum,eram hotarita sa renunt la viata de la tara pentru ca simteam ca nu acolo ma pot implini,eu aveam dorinta de a vedea macar un concert pe saptamina,de- a vedea o piesa de teatru,de- a merge din cand  in cand la vernisajul unei expozitii de pictura si ma rog,lista ar putea continua,toate acestea,viata in invatamint la tara nu mi le-ar fi oferit.De unde m-am desteptat?hm!!! tot de la o prietena de-a mea care azi este mare secretar general la CJ Satu- Mare,eram foarte legate una de cealalalta si ne scriam zilnic,tot ce ne trecea prin cap fara sa asteptam  raspunsul celeilalte,ca deh! posta functiona cum functiona si era si prietena mea invatatoare intr-o comuna din judet.Ea a facut intre timp facultatea de drept si i-a fost mai usor sa-si gaseasca un post.
La mine insa n-a fost asa,am apelat la niste cunostinte de-ale mele sa-mi puna pile(cunostinta era atunci sef de serviciu la partid..si deh! cine se punea cu partidul pe vremea aceea?partidul dirija totul),pila a functionat,serviciul a fost ok...dar...la un moment dat intamplarea face ca la locul de munca apare un tip,inginer la o intreprindere,mai mult decat atat -director,vine azi,vine maine si la un moment dat intrand in vorba cu mine imi spune ...
-o domnisoara asa  desteapta si frumoasa ca d-stre se pierde aici?pai cum?
-pai,uite asa...ca e greu sa gasesti ce vrei...raspund eu...si pina una alta zic har Domnului ca nu mi-e rau!
-da,dar salariul va multumeste?
-ei,aici poate as avea de obiectat,dar...
-daca v-as oferi la mine un loc de munca ati accepta?
-de ce  ati  face asta?...intreb eu (totusi destul de naiva pe atunci...)
-motivele le-am spus cand am inceput cu intrebarile,va apreciez!va mai ganditi..va las numarul meu si ma sunati..
Hm! mi-am zis eu,uite ce simplu se gaseste un serviciu mai bun...ma duc acasa povestesc si mamei mele ce mi se intampla si imi zic,de ce nu?aveam rate la un apartament,mama era pensionara,nu-mi era chiar usor...si apoi citeva sute in plus era ceva pe vremea aceea.
Sun omu' dupa citeva zile si-i spun ca m-am hotarit..
-bine,ma bucur! spune el...sa veniti sa va cerem transferul,cautati-ma zilele acestea.
-multumesc mult!ramin indatorata,sper sa nu va dezamagesc...ii spun  eu  si in zilele care au urmat am facut toate demersurile...
Vreau sa va spun ca aratam bine pe vremea aceea,ma imbracam numai cu haine de la Mondiala care era o fabrica renumita,lucra numai pentru nemti iar cele care aveau mici defecte se vindeau la un magazin al fabricii care era chiar in centrul orasului...iar pe linga toate astea se pare ca-l aveam si pe vino-ncoace,stiam sa ma fac placuta,prin atitudine,prin vorbe si ma rog mai stiu eu ce alte chestii...
Toate bune si frumoase...e adevarat ca la inceput am fost privita cu ochi mai neprietenosi de noii colegi ,dar mi-am zis asa e la inceput,m-am straduit sa fiu insa pe placul lor,si pentru ca sunt o fire care socializez foarte usor m-am apropiat paradoxal mai repede de un coleg nu de o colega...care printre altele imi spune:
-te vad fata de treaba,dar ai grija,directorul nostru este mare june...vezi cat intinde mana...sa n-ai probleme.
-e om insurat,nu vad ce probleme as putea avea...
-eu doar ti-am spus,si as vrea sa intelegi ca-ti vreau binele(colegul meu era un baiat holtei dar trecut de 40 de ani)...
- la mine e clar,orice barbat insurat inseamna ceva tabuu...deci stai linistit!
Nimic insa nu m-a deranjat...lucrurile se desfasurasera normal,cu colegii eram deja ca la mine acasa...pina cand intr-o zi  intorcandu-ma pe jos de la serviciu,vad ca opreste o masina linga mine:
-urcati d-ra,va iau cu masina ...
-multumesc,domnule director,dar imi face bine plimbarea pe jos...raspund eu,gandindu-ma la spusele colegului meu..
-nu maninc oameni ,domnisoara,hai urca!
Urc...pe drum ma intreaba cum imi place la noul loc de munca...ii spun ca neasteptat de bine,m-am imprietenit cu lumea si totul e ok!
Ma intreaba unde stau...ii spun in Micro 14...cand ajunge aproape de pod...vad ca o ia spre drumul de Baia Mare
-dar vad ca ati inteles gresit...stau in Micro 14...
-am inteles asta...dar o plimbare cu masina crezi ca ti-ar strica?
-cum adica ,o plimbare???
-pai uite ma gandeam sa mergem pina la Calinesti,e frumos acolo ,e lacul,padurea,cabana...o sticla de vin..
-Aoleu,ce vreti sa spuneti?...m-am inrosit toata si simteam ca ametesc de furie...
-Vreau sa spun ca ne-am simti bine amindoi.....CE-I RAU IN ASTA?
-Domnule,va rog sa opriti,dar chiar acum...VREAU SA COBOR!
-dar n-ai spus tu ca o sa fii recunoscatoare?acum ce fite sunt astea?
-domnule,sa ne intelegem!eu am crezut ca recunoscator inseamna sa-ti vezi de treaba si sa-ti faci munca cum trebuie si ATAT!NICIDECUM CE-MI CERETI ACUM...
-da' ce pierzi draga?sa nu zici ca esti fata mare ca nu te cred!
-e treaba mea daca sunt sau nu...nu dau socoteala nimanui,daca nu opriti sar din masina...spun eu incercand sa deschid portiera.
Cred ca l-am speriat...a oprit aproape de Fabrica de bere...pe drumul Botizului.Am coborit...rosie ca racu'...
A doua zi nu m-am mai dus la serviciu...tributul pe care trebuia sa-l platesc naivitatii mele a fost prea mare si nu am acceptat sa-mi vand pielea unui director aventurier.
M-am dus zilele care au urmat sa-mi gasesc singura un serviciu...l-am gasit ,dar directorul imi spune:
-eu am un obicei...nu cer referinte decat direct de la fostul tau director...da-mi numarul de telefon si sun ,unde ai lucrat..?
Aoleu,imi zic eu...pai asta imi trebuie,daca il suna pe asta numai de bine n-o sa-i zica de mine...ii dau numarul...suna..eu cu sufletul la gura...
-Alo!sunt x ...director la y...ce puteti sa-mi spuneti despre O.M.?
-E o fata muncitoare,constiincioasa,responsabila si ...in continuare numai de bine...
Nu mi-a venit sa cred!jur!m-am inseninat la fata...nu  puteam spune nimic...abia am auzit cand directorul actual imi spune:
-referintele sunt bune,du-te la personal....
Ii pastrez si azi un respect acelui director,caruia in timp i-am povestit prin ce emotii am trecut atunci cand a sunat la vechiul meu loc de munca si din ce pricina...
Ei,de-ale tineretii valuri...nu port ranchiuna nici acelui director,pe care nu l-am mai intalnit niciodata,am considerat ca am platit cam scump naivitatea care am avut-o atunci considerand ca exista oameni care iti fac servicii dezinteresat.