Blog premiat

RadioTasha

vineri, 5 august 2011

Omul de langa tine....

    Omul de langa tine...oare CUM AR TREBUI SA FIE OMUL DE LANGA TINE?? ...pentru ca in  mintea mea inseamna fiinta cu care imparti totul chiar si aerul pe care il respiri, sau poate la un moment dat el este  aerul tau...dar, hai sa nu  nu fiu acuzata de prea mult romantism si sa continui  mai cu picioarele pe pamant  descrierea lui, asadar,  il consider umarul meu de urgenta, umarul pe care pot sa-mi asez capul,  sa-mi plang poate  neplacerile zilei,  dar si sa impart cu el bucuriile , sa fie animat ca si mine de anumite idealuri, impliniri, probleme pe care sa le rezolvam impreuna...sa existe o empatie, cu el stabilesc anumite relatii, toate trairile mele sufletesti le raportez la persoana lui, uimirea, bucuria, invidia, intristarea, fericirea... cu alte cuvinte  este cel mai bun prieten al meu!
  E greu sa faci alegerea, e greu sa  ramai langa cineva, sa poti sa-l numesti omul de langa tine, in postura de amant, sot sau macar prieten bun, alegerile pot uneori sa se intoarca impotriva ta, pentru ca  vei afla mai devreme sau mai tarziu ca nimeni, nu poate fi cu adevarat  langa tine...pentru ca nimeni nu e ca tine!
  Dar, poate nu asta e problema, suntem diferiti si tocmai in unicitatea asta este frumusetea vietii, insa, impartind pe toate coordonatele probleme cu omul de langa tine, el ajunge la un moment sa vrea sa te schimbe, daca nu faci asa cum vrea el, se  enerveaza si de aici incepe alaiul discutiilor contradictorii.. nu intelege ca fiecare persoana are notiunea ei despre viata , despre cum vrea sa si-o traiasca, e propria ei  viata!
  Mai cred ceva, ca intr-o relatie trebuie sa existe mult respect...consideratie, pretuire, stima deosebita,poate chiar dusa pana la veneratie,  iar pentru a te respecta trebuie sa incerci sa fii sincer cu tine, sa faci ceea ce se merita, sa fii constient de propriile tale valori, sa stii sa recunosti valoarea  oamenilor, sa poti sa recunosti asta...nu sa incerci sa-i "micsorezi " sa-i "micesti" cu  prima ocazie care iti vine in cale...dar, depinde de firea omului acest lucru...  
  Daca exista iubire dovedita si paradovedita, ma intreb ceva, de ce se intampla tocmai ca omul de langa tine sa vrea sa-ti faca raul cel mai mare?...omul pe care l-ai crezut cel mai bun prieten al tau????? am crezut in miracolul iubirii ,dar, se pare ca nu este totul si atunci ma intreb, oare ce conteaza cel mai mult? prietenia, onoarea,  stima, armonia,obisnuinta vis-a-vis de acea persoana, sexul, o intrepatrundere a celor mai inainte amintite  sau exista si alti factori pe care eu nu-i stiu?
  Si mai am  o curiozitate,daca ati spus cuiva"langa tine as vrea sa imbatrinesc..." care dintre factorii mai sus amintiti v-au determinat sa faceti acesta afirmatie(declaratie..)? lipsa unuia sau altuia dintre acesti factori pot sa  te duca in deriva????????? sa ajungi sa abandonezi "omul de langa tine"?
 


Edit later:
sunt om de radio, melodiile pe care eu le difuzez inseamna mult pentru mine o sa las un clip cu Florin Chilian pentru a afla si raspunsul meu...

23 de comentarii:

  1. Omul de langa tine...
    Bun subiect ! Intradevar , "Omul de langa tine" e cam greu de gasit ...sau eu as spune altfel , ...greu de acceptat . Spun asta pentru ca dincolo de iubirea de moment intervine acel "egoism" care exista in noi toti , adica vrem mereu sa avem pe cineva langa noi dar ne-am gandit vreodata la ce vrea celalat? Ne-am gandit sa-i venim si noi in intampnarea dorintelor celuilalt ? Vezi tu ?! Mereu vrem, dorim, cautam sa ne fie bine si comod ...dar de ce nu ne gandim si la cel de langa noi ? Cred ca aici e "cheia" succesului ! Dar cand toate acestea sunt ...unilaterale...deja e o problema si eu cred ca aici e "buba" ! Si mai e ceva . Cand unul din cei doi "duce" tot e greu...e greu sa spui doar tu "te iubesc" , "vreau sa-ti fiu alaturi" , vreau sa-ti fie bine " ...pentru ca celuilalt i se pare ca totul i se cuvine si intervine .."oboseala de a ...fi iubit " fara sa ...iubeasca si el ...pentru ca la un moment dat ...uita sa iubesca iar cand ramane singur ...isi spune "de ce sunt ...singur ?!
    Hmmm... E simpla ecuatia ! Daca spui ca vrei sa ...imbatranesti langa cineva ...imi pare o aiureala ...pentru ca nu trebuie sa-ti doresti sa "imbatranesti" ...ci sa ...TRAIESTI langa cineva , sa imparti bine si rau ! E greu , foarte greu ! Nu o spun din invidia femeii singure ...nuuu !!! Ci o spun pentru ca eu am incercat sa TRAIESC langa acel "om de langa mine" dar am inteles , dupa un timp , ca nu pot trai ...pentru doi ! Si am zis ...'mai bine singura decat prost acompaniata !"
    Ai vorbit de respect , prietenie , onoare , stima, armonie ...dar stau si ma intreb daca noi toti chiar stim ce inseamna toate acestea ?! Daca cel de langa noi ar stapanii foarte bine macar una din aceste notiuni...eheiiii.... succesul ar fi asigurat !
    Restul e tacere si...cautare de sine in ..."omul de langa tine "...

    RăspundețiȘtergere
  2. Lili,
    Cand spun"imbatrinesti",ma gandesc totusi la acea perioada a vietii noastre prin care vrem nu vrem trecem cu totii,tinerete fara batrinete nu exista decat in basme...deci nu mi se pare aiureala,dar e parerea ta..eu una marturisesc ca as fi vrut sa imbatrinesc alaturi de sotul meu D-zeu sa-l ierte, n-a fost insa sa fie...si cam asta e! poate mi-as fi dorit dupa acel eveniment sa gasesc omul alaturi de care sa pot sa-mi doresc asta...dar....se vede treaba ca voi imbatrini singura....a inceput deja sa fie o convingere pentru mine...cu toate ca nu asa sunt eu facuta , sa traiesc in singuratate.
    Daca as fi gasit acel om, mi-as fi dat tot sufletul pe mana lui, n-as fi precupetit nimic...as fi cerut doar respect si armonie, pentru ca poate iubirea trece in timp...unii filozofi spun ca tine cam 3 ani dupa care se transforma in respect si prietenie deplina...asta in cazurile fericite.

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Olga , cand am spus "imbatranit " m-am referit la faptul ca viata langa "omul de langa tine" trebuie TRAITA ...in sensul ca nu trebuie sa ...asteptam sa imbatranim ci sa na bucuram de fiecare moment si sa nu intervina plictiseala si resemnarea...Cred ca nu m-am explicat eu foarte bine . Era vorba de a nu lasa viata sa treaca pur si simplu pe langa noi...cei doi ...ci sa fie traita secunda cu secunda !>:d<

    RăspundețiȘtergere
  4. Am si eu o intrebare care mi-a ajuns in minte datorita unei carti recent citite;
    Exista oare iubire fara stima?

    RăspundețiȘtergere
  5. Omul de lângă tine trebuie să fie la fel de liber ca şi tine. Când ceea ce simţi e împărtăşit, trebuie să ştii să protejezi acest sentiment lăsându-i libertatea de a fi el însuşi, fără a-i băgat degetul în ochi pentru a-l învăţa să clipească. În tinereţe, am crezut că am ales omul lângă care aş vrea să îmbătrânesc. M-am înşelat şi, când situaţia a fost insuportabilă, am retezat scurt totul. Apoi, am luat totul de la capăt, fără măcar să vreau, fără să mai programez sau să-mi propun nimic. Pur şi simplu m-a luat viaţa pe sus. Acum trăim. Şi ne bucurăm că e aşa.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Lili,
    Am inteles acum la ce te-ai referit...intensitatea cu care traim momentele este dictata de temeperamentul fiecareia, unii se bucura extrem de mult dar nu stiu sa se exteriorizeze,poate ca uneori si eu sunt prinsa de aceasta stare...si sunt condamnata ca nu apreciez anumite gesturi (la alte cote) venite din partea omului de langa mine...dar,asta e o alta problema, si o voi discuta intr-o alta emisie.

    RăspundețiȘtergere
  7. Daca la inceput partenerii nu aveau nevoie de comunicare pentru a primi si a da,in timp regulile se schimba. Unul ofera si celalat primeste, unul oboseste si seaca de resurse si celalalt se incarca, unul astepta doar ca celalat sa dea. Ii este convenabil rolul pe care il joaca....Ce urmeaza pentru cel care inca mai poarta iubirea partenerului in suflet? Doar sacrificii si incercari de a remedia relatia, incercari de a fi asa cum au fost, regrete pentru vremurile de alta data, sperante iluzorii ca relatia lor va reveni pe linia de plutire.Relatia de cuplu este asemeni unei barci. Daca greutatea este mai mare intr-o parte, barca se va lasa mai mult intr-o parte sau chiar se poate rasturna.
    Asa e si in relatie, cand exista iubire, da intradevar dam fara conditii, insa cand iubirea se termina nu mai oferim, ci doar asteptam sa primim si sa fim iubiti.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Nyphetamine,hai sa fim pozitive si sa nu vrem sa separam prin niciun fel dragostea de respect si de incredere. Suntem de acord cu faptul ca in relatii ambii parteneri trebuie sa faca si compromisuri, nu doar unul singur. Iubirea nu functioneaza dupa logica - uneori e greu sa alegem de cine sa fim atrasi si de cine nu, insa nici nu trebuie sa ne aruncam cu capul inainte, dupa primul fluturas care l-am simtit in stomac,sa avem putina stima pentru noi si implicit pentru cel de langa noi...

    RăspundețiȘtergere
  9. Vocea-de-departe,
    Apreciez puterea ta,de a "reteza" cum spui totul...eu,parca sunt mai "slaba " din acest punct de vedere..tu ai avut intuitie relationala,ai stiut cand sa spui NU sau STOP,te-ai respectat,te-ai iubit si evident ti-ai dorit sa traiesti conform limitelor si valorilor tale.Bravo! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  10. Iubirea mereu se împarte inegal,
    când iubirea stă în noi spre final
    să minţim in iubire este un lucrul firesc
    câte cuvinte moarte stau intr-un simplu,Te iubesc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu, Olga, am rămas într-o relaţie moartă prea mult timp, dintr-o mentalitate greşită şi din cauză că speram să pot salva ceva. În clipa în care mi-am dat seama că e inutil, ba chiar dăunător pentru mine şi restul familiei, am renunţat. Abia atunci mi-am dat seama că trebuie să mă gândesc mai întâi la mine. Acum regret doar că n-am făcut-o mai devreme, cel puţin trei persoane ar fi suferit mai puţin şi viaţa ar fi fost mai frumoasă. Iar cu omul de lângă tine, e bine să colaborezi, să împărtăşeşti tot ce poate fi frumos, fiindcă viaţa e scurtă şi să-i respecţi libertatea individuală, reciproca fiind de la sine înţeleasă.

    RăspundețiȘtergere
  12. In viața de cuplu, multe femei suportă jigniri teribile sau poartă povara complexelor unor bărbați de care s-au atașat, iar acum nu le mai pot da drumul. Nici ele nu știu exact de ce, însă aleg conștient să rămână în relații care nu le avantajează, care nu le înalță spiritual și care nu le permit să strălucească. Cum se ajunge aici?

    RăspundețiȘtergere
  13. Nymphetamine,
    Uite ce am mai gasit pe blogul lui LILI LAZAR - "Femeile tin sa fie, si trebuie sa fie, respectate,caci fara stima ele nu mai exista,asa incat: acesta-i cel dintai sentiment pe care ele il cer de la dragoste"
    - Honore de Balzac

    RăspundețiȘtergere
  14. Vocea-de-departe,
    Libertatea individuala si siguranta personala, sunt inviolabile, o spune si Constitutia, din pacate se abuzeaza chiar si in cuplu, acolo unde exista, sau ma rog se pretinde ca ar exista iubire...regret ca ai trecut prin expewrienta asta, din cate citesc eu pe blogul tau esti o femeie sensibila la tot ce-i frumos, esti o romantica, asta mi-am dat seama din commentariile pe care le-ai facut pe blogul meu, dar cu toate acestea te-am vazut foarte ferma,tenace ,cu alte cuvinte stii ce vrei de la viata! Apreciez foarte mult parerea ta, ma bucur de fiecare data cand imi lasi un comment!

    RăspundețiȘtergere
  15. Dar poti sa iubesti o femeie fara sa o stimezi? Inca nu m-am lamurit.

    RăspundețiȘtergere
  16. Draga mea Nymphetamine,stima in alte cuvinte inseamna pretuire, consideratie, cum sa iubesti pe cineva fara aceste sentimente? nu suntem roboti...suntem oameni si totul trece prin suflet!>:D<

    RăspundețiȘtergere
  17. Ce se poate face când vezi că omul de lângă tine s-a schimbat (vorbesc de prieten, soţ) şi nu mai e ca la început??????

    RăspundețiȘtergere
  18. Nu sunt psiholog si nici psihoterapeut,dar poate am o experienta de viata, sa inteleg ca schimbarea a venit brusc?...barbatii se plictisesc repede...ce poti face?cred de spus!la teorie suntem bune toate,cu practica e mai greu...sa stii ca nici Dumnezeu nu obliga omul sa renunte la poftele sale , el lasa tuturor libertatea de a-si alege drumul. Dar vine un moment in care i se va cere socoteala si pentru suferinta pe care a provocat-o altora... Si inca ceva , "totul este intre tine si Dumnezeu", pentru ca este posibil ca un om sa nu te vrea , chiar daca " stai si in cap pentru el"... poate solutia e "next please"...:)

    RăspundețiȘtergere
  19. Omul are tendinţa de a se schimba, unii în bine, alţii în mai puţin bine, unii în rău, alţii se obişnuiesc să trăiască şi să fie mulţumiţi cu ceea ce li se oferă. Depinde de caz.
    Cum mi-aş dori eu să fie omul de lângă mine? În primul rând să nu mă laude după ce am depăşit singură un moment crucial, ci să mă ajute atunci când îmi este greu, să-mi sărute lacrimile, nu să mi le provoace, să-mi dăruiască clipe plăcute, nu daruri costisitoare, să-mi ceară ceea ce-mi oferă, nu ceea ce i-ar oferi altă, să-mi întindă mână atunci când sunt pe marginea prăpastiei, nu să-mi dea vânt în ea. Nu trebuie să fie frumos fizic, îmi este de ajuns să aibe sufletul sincer şi curat. Nu am nevoie de averi materiale, sunt pe picioarele mele şi sper să mă ţină Dumnezeu sănătoasă fizic şi mintal pentru a merge mai departe. Dar... decât să am lângă mine un trup căruia să-i ofer totul doar pentru motivul de a fi o pereche... mai bine... fără omul de "lângă mine".
    Emisiune minunată îţi doresc!

    RăspundețiȘtergere
  20. Foarte bine spune Dana ,omul de langa mine ar trebui sa fie in primul rand sincer,gata oricand sa-mi sara in ajutor...doar ca eu simt nevoia sa fiu "periata"putin cand simt ca merit acest lucru,e ca un imbold,o incurajare de-a merge mai departe cu mai mult avant!

    RăspundețiȘtergere
  21. Cum trebuie sa fie omul de langa tine? Hm..nu am si nu am avut modele. Omul de langa tine trebuie sa fie asemeni tie ,adica sa spere şi sa lupte ca tine, sa priveasca în aceeaşi direcţie cu tine .
    Noi ne-am trait viatza noastra..cu bune ,cu rele,cu impliniri, cu esecuri..dar cu dorintza de a fi impreuna si mai ales de a ne creste copiii impreuna.. In fiecare dimineata am mers la panoul visurilor mele si am si rememorat toate ambitiile si aspiratiile mele,ale noastre..si am gandit mereu impreuna ,la timpul prezent.Cum am reusit..? Nu a fost usor .. Mi-am propus sa ma inalt in fieacare dimineata si a nu ma prabusec seara ..iar cand am cazut..nu am disperat..m-am ridicat mereu.
    Nu i-am spus ca vreau sa imbatranesc langa el..asta a venit de la sine…Dar.. Olga draga,eu nu voi imbatrani niciodata..indiferent de cate riduri si reumatisme voi avea Voi ramane o visatoare si o optimista incurabila

    RăspundețiȘtergere
  22. Emilia -Marina Ionescu11 iulie 2012, 11:00

    Nu cred ca as putea spune ceva despre omul de "langa" mine pentu ca viata
    nu mi-a harazit pe cineva care sa poarte macar numele "om". Cu regret
    spun asta... Insa voi spune altceva..Voi spune ce mi-am dorit, ce imi
    doresc si poate...cine stie? intr-o zi....poate....Mi-am dorit sa intanlesc omul care nu ma judeca dupa aparente...sau dupa hainelor mele...cineva care nu ma judeca dupa spusele altora ci dupa felul in care ma descopera el...
    O persoana care sa-mi starneasca interesul sa-l cunosc...O persoana
    care sa ma recucereasca in fiecare zi ...care uraste rutina si lucrurile
    comune... O persoana care sa alerge cu mine prin ploaie fara sa ii
    fie teama ca isi murdareste hainele sau incaltarile...fie chiar si in
    vis.... Cineva care sa ma tina starns de mana ...care sa ma stranga tare
    in brate ...sa ma conduca atunci cand am nevoie, sa se lase condus cand
    nu gaseste drumul spre iesire... Cineva care sa imi inteleaga alegerile ciudate uneori, sa ma inteleaga ca am nevoie de spatiul meu, de de nebunia mea, de perioada mea de victimizare, cand sufar, cand am obosit... Sa am astepte cuminte sa imi revin... Cineva care sa stie ca pentru mine nu conteaza cuvintele, desi eu stiu a
    le amesteca in fraze lungi, ci gesturile mici, nebunesti ...cineva
    care imi da libertate cat sa nu ma simt sufocata...si care e gelos atat
    cat sa simt ca tine la mine... Cineva care sa asculte o melodie...de
    fapt nu o melodie ci sute de melodii, si sa se gandeasca la mine...o
    persoana cu care sa ma simt in largul meu ...si care sa simt ca ma
    apreciaza pentru felul in care gandesc si pentru nebuniile pe care le
    fac... Cineva care sa ma inteleaga ca in ciuda varstei uneori ma comport ca un
    copil dar alteori imi doresc sa port o discutie serioasa... Cineva care
    sa imi accepte si defectele, pentru ca nu sunt perfecta ....sa ma
    iubeasca asa cum sunt.... Mi-am dorit ca cineva sa imi iubeasca nu
    ochii, nu chipul, nu trupul ....ci sufletul....... Eu sper ca
    undeva..cineva..exista si pentru mine!

    RăspundețiȘtergere