Blog premiat

RadioTasha

duminică, 14 august 2011

Dreptul la inconsecventa

     M-am trezit cu fata la cearsaf cum s-ar spune, am un gust amar in mine, o amaraciune bestiala,ma simt suspendata undeva...nu ma mai regasesc, am starea aceea pe care parca mi-e frica s-o descriu...de ce spun asta? pentru ca nu e prima oara cand mi se intampla, e clar sunt o diletanta ! ma dau grozava in relatiile mele dar nici una nu ajunge sa fie incununata de succes, si chiar nu ma mai supara niciun calificativ pe care mi l-ar da unii sau altii...nu mai am nimic de pierdut...pentru ca am pierdut totul!
     E greu sa scrii despre amaraciunea sufletului, e greu  mai ales sa simti asta...te simti consumata in tine insati, vorbeam ieri cu un amic despre ierarhia  singuratatii, ma intreba cine e mai  fericit? cel care simte singuratea in el sau cel care o simte in exterior????...i-am raspuns ca stabilirea ierarhiei ar fi  pentru mine  o treaba irelevanta, pentru ca a fi singur in orice fel e suficient!
     Daca ma confesez acum, o fac pentru ca asa simt...nu astept compatimiri de la nimeni...azi nu mai pot calca pe nuferi, azi nu pot vedea viata in roz...dar e dreptul meu, nu-i asa???vreau pur si simplu sa raman  intoarsa pe dos, uracioasa de dimineata si chiar simt o doza de confort ca reusesc sa  scriu aceste lucruri, asta inseamna ca  sunt puternica si n-am nevoie de niciun sprijin...nu fac parte din categoria oamenilor care stiu sa sufere in tacere...dar ma gandesc la un lucru, daca am da drumul vocilor...s-ar forma un cor...un cor care are cutremura pamantul, scara Richter nu cred ca ar avea  puterea sa stabileasca magnitudinea...ar fi  mult prea mare seismul!
  Si parca azi mi-as dori ceva  - sa nu mai stiu nimic , nimic macar sa stiu ca nu stiu nimic!m-am saturat de probleme.. discutii, suparari...azi vreau sa las neuronul (ala care mi-a mai ramas...)sa zburde...sa faca ce-i trece prin minte!
    Sunt in zona gri...si ma bucur ca n-am dat in cea neagra, cea care  e plina de urlete de revolta, de ura , de disperare...dar,  la o adica de ce incerc iar sa fac ierarhii...de unde stiu eu care e cea mai buna?...hmmm!!  toate au un inceput si un sfarsit!...se va termina si zona gri...am realizat ca nu exista culmi abisale, nici macar abisuri...ele exista in plasmuirea noastra...sau poate noi femeile avem acea gratie naiva care reuseste sa ne  transpuna intr-o stare de echilibru  emotional? Ma lamureste cineva????????...pana atunci incerc o impacare cu mine insami...las insa gandurile mele bune pentru voi, o duminica implinitoare , o duminica binecuvantata  pentru toti cei care imi trec pragul!>:D<








10 comentarii:

  1. Se pare ca nu esti singura, mai ai pereche...daca asta te ajuta cu ceva... :(

    RăspundețiȘtergere
  2. N-am de gand sa te compatimesc, dimpotriva! sa-ti spun ca apreciez faptul ca esti puternica,poti sa spui ce te apasa, eu ma inchid in mine si sufar, sufar pana cand trece de la sine...tu gasesti remedii, uite si blogul tau este o cale de eliberare!foarte bine ai facut ca ai pus raul pe tastatura...ai scapat de el!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ei.. draga mea, Olguta... vezi tu, aşa îmi place mie să spun lucrurilor pe nume... când sunt veselă nu mă pot stăpâni şi spun tuturor, de parcă mi-aş dori să împart fericirea mea cu toţi apropiaţii, dar dacă sunt tristă, sunt tristă... din cauza multelor necazuri... păi şi cum să fac? Unii "prietenii" îmi spun: "lasă măi Dana că aşa e viaţa, şi mai bună şi mai rea, trebuie să zâmbeşti!" Unii caută să te îmbărbăteze cu tot sufletul, alţii te privesc cu coada ochiului de parcă-şi spun în mintea lor "las' că Dumnezeu ştie El de ce-i dă asemenea necazuri", şi te privesc de sus cu răutate... Da! ştiu, trebuie să zâmbim, dar în clipa tristă, doar un prefăcut poate zâmbi. Viaţa este întradevăr şi cu bune şi cu rele, exact cum sunt şi unii prieteni, adevăraţi sau mai puţin adevăraţi. Unii te sfătuiesc să zâmbeşti exact atunci când ţie îţi curg pe obraji şiroaie de lacrimi, alţii vin şi te îmbrăţişează fără a putea scoate un sunet. Aşa este viaţa, şi mai bună şi mai rea, fiecare cu norocul său, unii au mai mult, alţii atât cât le dă Bunul Dumnezeu.
    Eu îţi doresc sincer să reuşeşti să treci cu bine printre clipele grele!
    şi... P.S: Mulţumeşte-i Bunului Dumnezeu că te-ai sculat cu faţa la cearceaf, alţii nu au nici măcar pat sub cearceaf, şi totuşi... zâmbesc mai mult ca noi...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Felicia, nu ma ajuta prea tare, adica in sensul ca nu as vrea sa aiba si altii starea mea.....:(
    @Elly, asa e , este un mijloc de descarcare a trairilor, am iesit putin la plimbare, mi-am mai spalat gandurile cu lucruri care m-au indreptat spre alte directii...
    @Dana, cunosc sentimetul ...nu mi-e strain deloc, lumea judeca fara sa aiba acest drept!
    Noroc...eu cred ca pe unii ii ocoleste cu buna stiinta, iar de multumesc, Ii multumesc in fiecare zi! crede-ma!>:D<

    RăspundețiȘtergere
  5. Cineva spunea ca acceptarea suferintei ne da sansa sa fim autentici si sa descoperim adevarul inimii noastre...

    RăspundețiȘtergere
  6. Singurătatea îmi bătu la uşă
    Era îmbrăcată
    În rochie de mireasă
    Atât de frumoasă
    Atât de frumoasă
    Îmi era dor de ea o iubisem mult
    Îmi lipsise
    Ce mult îmi lipsise
    Glasul meu a fost cuprins de linişte
    Chipul ei era o lumină
    Chip de lună
    Chip de lună
    Privirea mea pierdută în aer, în eter
    Îmi şopti încet un mister
    Doar urechea mea
    Auzi şoapta grea.
    Dar eram singur
    Eram atât de singur
    Singur fără nimeni.

    RăspundețiȘtergere
  7. Toți avem parte de astfel de zile. :( Să fie însă puține, tot mai puține! Îmi pare rău că treceți prin astfel de momente! :( Mâine va fi mai bine! :) Sigur! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Cat de mult ajungeti la inima oamenilor cu aceste postari. Daca as vrea sa fac ceva cu viata mea, acel lucru ar fi sa pot atinge oamenii prin cuvinte. Pentru ca si inima mea a fost sparta doar cu cateva cuvinte. Dumneavoastra reusiti sa faceti orice prin ceea ce spuneti. Sunteti uimitoare si ma inspirati mereu.

    RăspundețiȘtergere
  9. E o stare de moment.Starile sunt sinusoidale.Imi amintesc de o postare facuta cu un timp in urma,cand radiai de multumire.Ai uitat.Asa e! Te-ai sculat cu fata la cearsaf.Mai dureros e cand sunt doi si te simti singur.

    RăspundețiȘtergere
  10. legat de tema Inconsecventa este o calitate sau un defect?..nu-s deloc instabila..mereu ferma pe pozitie ..hotarata...sunnt dezamagita de toata viata mea, vesnic nemultumita ca n-a fost totul atit de usor pe cit am visat; nu sint o lasa, dar ma dezarmeaza nepasarea, ipocrizia si josnicia "mai-marilor" nostri...sufar ca un ciine pentru orice maruntis, ma fixez pe niste detalii minore peste care nu mai pot trece niciodata..ma astept intotdeauna la ce e mai rau in jurul meu si de la oamenii din viata mea, in felul asta nemaireusind sa ma bucur de lucrurile bune care mi se intilmpla, findca mereu imi imaginez ca ma asteapta ceva nasol dupa colt;n-am reusit niciodata sa vad "partea plina a paharului"; nu stiu ce e. nici cum se descopera ... despic firul nu in patru ci in patru sute daca se poate; intotdeauna ma gindesc nu la ce a spus cineva, ci la ce-a vrut sa spuna, chiar daca de multe ori un sens e doar un sens, si persoana respectiva n-a vrut sa spuna decit exact ce a pronuntat..sunt uneori foarte incapatinata; recunosc ca asta m-a ajutat uneori, dar cel mai adesea persist intr-o idee doar ca sa-mi mentin consecventa si verticalitatea, sa nu cumva sa fiu perceputa ca indecisa, slaba etc; mai bine..Nu stiu cat de mult sau cat de putin ar fi un defect aceasta inconsecventa..poate"" o stare de moment...""
    Lipseste impulsul...?insa luam viata cum este ea..si sa vedem partea prima a paharului..si sa alungam suferinta,tristetea care ne apasa..sa fii optimisti..si maine mai este o zi..si poate Unica..Traieste o la maxim!!pupicei Tamarei si o invit la masa mea...si pe ringul de dans..Multumesc lui D zeu ca existati

    RăspundețiȘtergere