Primavara intarziata

    Fiorul primaverii  refuza sa ne cuprinda sufletul, e ger cumplit de cateva zile si parca lumea e cumva amortita,  ..asteptam cu totii soarele cald si zilele senine, care sa ne aduca sensul si directia vietii,  cautam mereu etape gandindu-ne ca poate primavara asta va fi de bun augur pentru noi, stabilim teluri, ne iluzionam  cand e vorba de oameni, de relatii de bani, de munca si lista ar putea continua.
    Trecerea timpului fara rost ne panicheaza, dar nu putem forta lucrurile, consumam energie  fara rost  si batem piciorul pe loc... intr-un soi de rutina, poate e si vina noastra ca nu stim exact ce ne lipseste ...mama ei de viata! o acceptam asa cum e pentru ca nu avem curajul sa schimbam nimic in ce ne priveste, suntem comozi si ne spunem - lasa ba ca merge asa!...ne-am obisnuit cu ea...vorba celor de la Marfar!
    Off!! ce bine ar fi sa nu depindem decat de aerul pe care il respiram! din pacate depindem de pastile, de anumite persoane care cumva ne sunt indispensabile, fac parte din sufletul nostru si ne este greu sa hotarim viata fara sa-i includem si  pe ei in ecuatie.O dam pe" repeat" cu imbratisari virtuale si ne facem ca suntem fericiti! Trist dar adevarat!!...si o lungim pana la un infinit nedefinit! iar ideea de a deveni cea mai buna varianta a mea se pare ca se anuleaza...iubim persoane care  reusesc cumva sa ne dea aripi care ne completeaza care ne demonstreaza devotament si interes, care reusesc sa ne faca sa ne simtim speciali dar totul se naruie dintr-un moft....din lipsa de implicare reciproca.
    Clar!!!O fi de vina primavara asta care e mofturoasa si ea..nu se lasa vazuta!
Bine spunea Coelho"Dragostea este o fiinta salbatica.Cand incercam sa o inchidem ne inrobeste.Cand incercam sa o intelegem, ne tulbura. "Carevasazica "tulburati-va" sufletul cu fiorul iubirii, ea ne reinoieste sufletul in fiecare primavara.