Blog premiat

RadioTasha

joi, 12 februarie 2015

Dor de primavara..


  Azi mai mult ca niciodata m-a cuprins un dor de primavara...de miros de violete, de ghiocei trufasi care razbesc prin zapada, de verdele ierbii  din gazonul casei mele, de  tril  de pasarele, mi-e dor de albastrul cerului senin, de razele calde ale soarelui care iti mangaie fatza...mi-e dor, mi-e dor!
   Mi-e dor si de albul roz al florilor de cires si visin, mi-e dor de tine primavara cu tot ce insemni tu pentru noi - viata pur si simplu! tocmai de aceea mi-am "periat "azi gandurile, mi-am primenit sufletul, am maturat durerile si neimplinirile si mi-am lasat simturile libere, libere sa se indragosteasca din nou!
   Nu vreau sa ma mai doara departarea, nu vreau sa ma mai doara dorul de tine! vreau sa ma bucur, sa zambesc si sa fiu fericita!
    Ma gandesc acum la versurile Magdei Isanos(poeta a trait putine primaveri, a murit la  28 de ani..dar a simtit intens...) :
      "Astept primavara
        In fiecare zi,
        As vrea sa pot auzi
        Cum naste ziua si cum scade seara".
   

2 comentarii:


  1. Pluteşte în aer mireasma primăverii şi mi s-a făcut un dor nebun de primăvara românească! Mi-e dor de primăvara din timpul copilăriei mele, de acel anotimp când striga zburdălnicia copilului din noi şi ne cheama îndărăt în ţesătura de frumuseţi ale primăverilor româneşti.

    Şi de primăvara Bucureştiului tinereţii mele mi-e dor. Mi-e dor de Cişmigiul încărcat de florile timpurii ale magnoliilor, cu iarba crudă şi cu aleile mirosind a pământ jilav, cu porumbeii gângurind, cu luciul lacului răsfrângând umbrele unduitoare ale sălciilor înflorite sau apa vălurind sub lopeţile bărcilor în care plutesc ca în vis îndrăgostiţii, cu perechile înlănţuite plimbându-se pe alei, cu toporaşi şi viorele şi cu ţigăncuşele vesele îmbiindu-te să cumperi flori.
    În visele mele, mai păstrez încă parfumul primăverilor tinereţii mele şi lumina care se limpezea şi se făcea floare în suflet.

    Şi de primăverile deplinei mele maturităţi mi-e dor. Le păstrez şi pe ele în tainiţele sufletului. Cum să uit, când începând din luna martie, primăvara îmi trimitea primul semn - mirosul acestui anotimp, de verde crud, de vânt căldicel, de pământ străpuns de firele de iarbă. Apoi mi se părea că aud cum creşte firul ierbii, cum se desface floarea, cum se împrăştie generoasa lumină din orice răsărit de soare. Parcă auzeam urzeala vieţii, iar noaptea parcă auzeam muzica stelelor. Începeam să simt dorinţa de mişcare. Totul mi se părea nou aşa cum nu am mai văzut parcă niciodată. Redescopeream lumea cu bucurie şi mă redescopeream pe mine. Aveam impresia că eu – omul neînsemnat de până atunci – devin alt om. Simţeam că prind puteri, că devin mai uşoară, transparentă, cu o puternică aspiraţie de puritate, de generozitate. Simţeam că vreau să dărui mai mult, numai să aibă cineva nevoie de acest dar al meu pornit din prea plinul inimii. Mă trezeam rostind cuvinte bune şi frumoase şi vorbeam cu sufletul în glas. Feţele vesele ale oamenilor erau oglinda sufletului meu. Îmi venea să-mi iau zborul şi paşii mă duceau parcă pe sus, parcă nu mai încăpem în mine.

    Primăvara îmi sorbea sufletul cu culorile ei suave şi îmi plăcea să mă scald în lumina şi în culorile ei. Mă scăldam şi vibram în verdele regenerării, culoarea vieţii, a mulţumirii, a vindecării şi a concilierii contrariilor, a expansivităţii.

    Mă scăldam şi trăiam intens în culoarea albastră, culoarea cerului senin, a aspiraţiilor înalte, a trăirilor interioare, a libertăţii lăuntrice, a calmului, a iubirii altruiste, în acest anotimp al iubirii şi al îndrăgostiţilor. Îmi cârpeam sufletul cu petice de albastru.

    Îmi plăcea să mă scald în culoarea galbenă, culoare veselă, culoarea lucidităţii, a optimismului şi a dragostei de viaţă, a cutezanţei, a generozităţii, a iniţiativei şi inventivităţii.

    Îmi plăcea să mă purific în culoarea albă a florilor de primăvară, adevarat izvor de pace, de linişte şi curăţenie sufletească, un adevărat balsam pentru toate tensiunile emoţionale care calmau gândurile şi sentimentele, mă alina şi mă făcea să simt încărcătura spirituală a lumii îngerilor, a aspiraţiilor spre sublim.

    Pentru mine primavara este tot primavară şi retrăiesc visând pe rând toate etapele primăverilor vieţii mele.
    Şi atunci, cum să nu îmi fie dor de acea primăvară românească ce trezea în mine o poftă Dumnezeiasca de viaţă şi de neastâmpăr şi mă făcea să-mi ies din minţi sau să cânt cu gura mare aşa cum cântă Tudor Gheorghe "Au înnebunit salcâmii/ De atîta primavară/... Au înnebunit salcâmii/ Şi tu vrei să fiu cuminte!"

    Mi-e dor, mi-e dor nebun de toate câte-am spus mai sus şi de înca multe altele nespuse şi care nu vor să mai stea cuminţi în acele cuibare de tăceri ale sufletului acum prins în vraja primăverii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa ai parte de o primavara frumoasa ca si sufletul tau cald, generos..te pup si te imbratisez!

      Ștergere