Blog premiat

RadioTasha

marți, 10 februarie 2015

Autopsie


    Mi-am taiat sufletul  si mintea in bucati si am realizat ca am o mie de defecte, dar am  spre  binele meu si norocul de a nu fi orgolioasa, cedez foarte usor si nu pastrez resentimente! Daca  m-a suparat cineva incerc sa vad partea frumoasa a lucrurilor care m-au apropiat de acea persoana, pot sa vina uraganele de pe lume ca nu ma doboara, stiu ca ele vin si pleaca "constructia" mea e mult prea puternica sa ma miste din temelie!
    Ei, dar acum sa nu vi se urce la cap ca eu pot tolera orice...nici chiar asa! unii au invatat sa ma impace atunci cand  m-au ranit, au venit spasiti la usa mea si mi-au spus ca de fapt au avut un moment  de ratacire, ca de fapt nu eu am fost motivul in sine, doar ca" secunda" a fost de vina, bat-o vina ca a aprins beculetul maniei si pac! si-a varsat amarul pe mine...mda...problema e cu replay-ul, oameni suntem cu totii...dar treaca de la mine! poate am in mine frica sa nu dezamagesc prietenii, si tac, tac..tac...pana cand?pastrez raspunsul pentru mine...apropos de asta, a fost chiar o propunere venita din partea unei ascultatoare pentru emisiunea de maine...cum reactionam atunci cand suntem dezamagiti? hmmmm!! ma risc si spun ca potrivit celor o mie defecte pe care le-am recunoscut, mi-e frica de reactia mea, ca atare nu ma puneti rogu-va la incercare!....s-ar putea sa-mi cada si mie "sigurantele " cand mi se amplifica emotiile, pfai!!! devin vulnerabila si  posibil sa rabufnesc!
   Dar sa ninga peste fiecare promisiune si peste fiecare  juramant fals pe care l-au facut cei care m-au dezamagit, albul acopera tot, cum -necum la acea vreme au fost un strop de bine pentru mine...iar acum au devenit amintiri - istorie!(prea multa incarcatura afectiva dauneaza...nu-i asa? ) 

    Va pup si va imbratisez, pe maine dragilor!

3 comentarii:

  1. De multe ori in viata ne intalnim cu dezamagiri, regrete, oameni trecatori, lucruri rele, dar si bune. Unele lucruri trec pe langa noi ca si cum nu am exista. Parca trebuie sa dovedim mereu cuiva de ceea ce suntem in stare si de ce suntem pe acest pamant. Dar nu este asa.
    Intradevar te-ai nascut cu un scop pe acest pamant da acest scop nu este de a le face celor din jur pe plac tot timpul. Scopul tau este acela de a-ti trai viata, a iubi si a trai fix asa cum vrei tu.
    Sunt momente cand iti vine sa devastezi totul din jurul tau, dar cu toate acestea nu o faci.
    Cand ajungi sa fii dezamagit rupi tot ce te leaga de acea dezamagire, fotografii, scrisori, stergi mesaje, arunci tot ce te leaga de acea pesoana. Te doare cel mai tare cand vine din dreptul cui te astepti cel mai putin. Ne intrebam oare ce am facut sa meritam una ca asta, cu ce am gresit, ce rau am facut, de ce tocmai noi. Nu trebuie sa facem rau nimanui pentru a putea fi dezamagiti.
    Ajungem sa ne dezamagim noi pe NOI. Ne amagim cand credem ca stim totul despre ce este in jurul nostru, dar in realitate nu stim chiar asa multe pe cat credem noi.
    Si pici, uneori atat de rau ca nu te mai poti ridica, dar cu toate acestea gandestete … viata merge inainte. Ai atatea lucruri de facut, locuri de vizitat, oameni de intalnit, lucruri de invatat … . Usor usor o iei de la capat ca si cum nimic nu s-a intamplat. Ajung sa treaca zile, luni, ani si totul este cum te-ai asteptat. O dezamagire te face mai puternic, iti deschide ochii, iti intareste sperantele si ajungi sa privesti viata diferit.
    Dezamagirile sunt frecvente si dureroase. Am ajuns sa suferim mai mult decat sa iubim.

    RăspundețiȘtergere
  2. Benard ion Carmen11 februarie 2015, 10:37

    Dezamagirea este atunci cand , tot ce simti e un regret amarnic si chinuitor . Uneori simti ca nu mai ai un rost in viata , nimeni nu ti-l ofera , te simti dispretuit/a .
    Ai vrea sa lupti , sa te descarci , sa ai curaj , sa ai un scop pentru care sa lupti....dar realizezi ca nu ai .
    Dezamagirea-i cand nu te asculta nimeni , cand nimic nu ti se pare in regula , cand nu ai motive sa te ridici , cand doar cazi si nu mai privesti in sus .
    Atunci se pierde orice bucurie , pentru ca regretul o inlocuieste perfect , la fel ca un ucigas platit , care te face sa te simti ca o scursura a lumii , si nici macar nu-ti pasa daca mai poti spera , daca mai poti simti si altceva decat neputinta si ura .
    O usoara si fina depresie iti da tarcoale , pentru ca te simti doborat/a
    Tristetea e un asternut umed in care tradarea alunga inimile ranite , e cuibul de spini in care se naste nefericirea si ura , e sentimentul care vine cel mai grabit si pleaca cel mai incet , cel mai urat dar cel mai fidel prieten al inimilor singuratice.

    RăspundețiȘtergere
  3. Oamenii apropiati noua ne dezamagesc si ne inseala asteptarile. Dar asta ne face sa gandim mai bine ce fel de persoane dorim langa noi si in mainile cui ne asezam grijile, sentimentele si dorintele.
    Fiecare pas pe care il facem , fie ca este sau nu in directia buna ne aduce mai aproape de telul nostru, de dorintele si asteptarile noastre.
    Devenim mai puternici , mai pregatiti, mai dezinvolti in fata vietii, in fata incercarilor.

    Invatam ce este rabdarea, ce este iubirea, ce este prietenia.
    Invatam sa nu ne mai lasam inselati, mintiti, calcati in picioare si sa ne departam de persoanele false.
    In fond, suntem aidoma spicelor de grau, aflate in bataia vantului, inclinate de greutati cand intr-o parte cand in cealalta.
    Ceea ce conteaza de fapt este sa rezisti, sa te fortifici, sa te inalti puternic si fara teama in fata vietii si sa te lasi mangaiat de bucurii in acelasi mod in care te lasi inclinat de tristeti si clipe grele.
    Important este sa nu te lasi doborat, smuls din radacini si purtat departe de tot ceea ce esti si reprezinti.
    Suntem puternici si o dovedim zi de zi, clipa de clipa , secunda de secunda.

    RăspundețiȘtergere