“Nu putem direcționa vântul, dar putem ajusta pânzele"

     Ma simt uneori ca o corabie cu panze intr-o mare( o mare a incercarilor...), nu stiu prea multe, nu mi-a placut niciodata rolul de leader, desi cand ajungeam in postura asta imi faceam ca lumea datoria,  stiu doar atat  ca sunt la comanda ei si trebuie sa ajung la destinatie, indiferent de  intemperiile si neajunsurile  de care ma  lovesc, trebuie sa fiu atenta, pentru ca in corabia mea sunt oamenii dragi mie, chiar daca de la o vreme nu-mi pasa atat de mult de mine, stiu sigur ca-mi pasa de ei, sau mai nou  bag de seama ca si lor le pasa de mine!
     Azi, un prieten mi-a  daruit aceasta piesa CORABIA NEBUNILOR, ( cica vrea sa fie Poseidonul meu si cu tridentul lui sa indeparteze tot raul din calea mea) o sa-mi ajustez panzele sa incerc sa ajung zilele ce vor veni (orice vant ar bate) in  siguranta la destinatie. Pana atunci va doresc sa aveti parte de o saptamana spornica, in care sa va intreceti pe voi insiva!